Da stimați cititori a venit timpul să trecem în revista noastră de front încă un militar de excepție și primul marinar al seriei având în vedere că relativ recent am sărbătorit ziua marinei. Am sărbătorit desigur un kitsch cu deități precreștine grecești lângă popi colaboratori ai securității și ușor eretici.
Am sărbătorit ceea ce mie personal îmi era teamă, încă un an al marinei. An în care dotarea forțelor navale a rămas iarăși la nivel de PowerPoint după un fiasco la nivel multianual denumit de noi aici pe site „Epopeea Corvetelor”. În lipsa existenței a ceva palpabil în materie de dotare, am primit promisiunea că și în anii trecuți, că dotarea „va fi”. Vor fi deci submarine, corvete și multe altele că vorba uncheșului Sam: „Talk is cheap ” și ca să rezum mioritic, să dea Dumnezeu să le vadă copiii noștri cândva la Constanța.
Din aceste motive și nu numai, am socotit obligatoriu să vă prezint și o epocă în care în rândul marinei s-a putut și altceva, totul prin efortul unor militari care au lăsat ceva după ei, nu doar pe hârtie.
Povestea familiei Koslinski, familie de origine poloneză începe undeva în secolul al 19-lea cu Alexandru I. Koslinski, tânăr ofițer al armatei Imperiale Ruse. La cererea domnitorului Barbu Știrbei este detașat în Muntenia și ajută la organizarea primelor contingente de artilerie călăreață. La scurt timp demisionează din armata Imperială Rusă și devine ofițer al Armatei Române. În perioada lui Cuza, tânărul căpitan Al. Koslinski devine ofițer de bază, instructor de artilerie și în perioada lui Carol Întâiul participă la Războiul de Independență și ulterior ajunge la gradul de colonel. Este avansat general de brigadă și trecut în rezervă. Fiul său, Emanoil Koslinski este educat în Imperiul Austro-Ungar, mai apoi la București și se înrolează voluntar în Marina Regală Română. Este trimis la școlarizare în Franța la școala navală de la Brest. Participă și el la Războiul de Independență executând primul baraj de mine românesc pe Dunăre. Emilian Koslinski ajunge la gradul de contraamiral și comandant al Marinei Regale Române.
Fiul său cel mare Gh. Em. Koslinski este cel căruia ii dedicam acest articol fiind părintele armei submarin în România. Deși a treia generație a familiei număra mai mulți ofițeri (colonel, arma vânători de munte Emanoil Koslinski, născut în 1891 și general, arma artilerie, Alexandru Koslinski născut în 1893 ), VAm (r). Gheorghe Em. Koslinski lasă în urma sa pionieratul și existenta armei submarin în Marina Regala Română.
Gheorghe Emanoil Koslinski s-a născut la 20 mai 1889 la Galați. Având în vedere statutul familiei și posibilitățile financiare, are parte de o educație aleasă. Urmează cursurile liceului din localitate apoi este admis la Școala Fiilor de Militari din Iași. Este admis la școala navală din Brest și devine absolvent, apoi se perfecționează la școala de aplicație navală, tot în Franța. Întorcând-se în România în anul 1910, este încadrat în Marina Regală Română. Fiind vorbitor al mai multor limbi străine, este trimis în 1911 să studieze în Italia noile tipuri de nave torpiloare. În 1912 locotenentul Gh. Em. Koslinski este îmbarcat pe crucișătorul Elisabeta și execută o misiune la Constantinopol. În 1913 este numit la comanda vedetei fluviale „Walter Mărăcineanu ”. Proaspătul căpitan participă în 1916 la Primul Război Mondial în calitate de comandant al portului Cernavoda, apoi comanda un detașament de infanterie marină în zona operativă Giurgiu.
După război, în 1920 lt-comandorul Koslinski este trimis în Franța unde se specializează pe arma submarin înțelegând în profunzime importanța acestei arme și faptul că Marina Regală avea nevoie de asemenea echipamente. Din acest punct începe o muncă asiduă care se va finaliza cu cele trei submarine sub pavilion românesc, o performanță care nici până în prezent, anno domini 2023 nu am reușit să o egalam. Revenit în țara în, se adresează Regelui Ferdinand și acesta îl numește în funcția de adjutant al sau în 1922 până în 1926, un an înaintea morții suveranului. Începând cu 1927 până în 1931 căpitan-comandorul Koslinski este numit Președintele comisiei tehnice de supraveghere a construcției primului submarin românesc, „NMS Delfinul” și a unei nave-baza pentru flota, „NMS Constanța”. Dovedește o abilitate de relaționare diplomatică extraordinară în acest context. Este avansat la gradul de comandor în 1929. În 1933 primește comanda escadrilei de distrugătoare, cea mai importanta funcție operativă a Marinei Militare.
În 1938 este avansat de către Regele Carol al II-lea la gradul de contraamiral și primește comanda Diviziei de Dunăre. Tot în 1938 insistă pe lângă Rege și primește aprobarea construcției la Galați a încă două submarine românești, convingând-l și pe Carol al II-lea de necesitatea absolută a acestui tip de nave în orice conflagrație viitoare. Tot în 1938 începe și construcția celor două nave. Aș dori să subliniez aici că desigur nu era singurul ofițer de marină română care înțelegea necesitatea armei submarin, și nici unicul artizan al dotării cu această armă. Rețin însă în sarcina amiralului extraordinara abilitate de a gestiona atât orgoliile unor politicieni cât și ale unor militari astfel încât aceste proiecte nu doar să existe conceptual dar să fie puse și în operă. Și asta nu este puțin lucru.
Profesionist desăvârșit, profilul prin excelență al organizatorului militar, este unul din puținii colaboratori a lui Carol al II-lea pe care Mareșalul Ion Antonescu nu doar că ii apreciază dar îl și cooptează în guvernul său, servind ca subsecretar de stat pentru marină. O scurtă paranteză aici, la vremea respectivă ministerul apărării era împărțit pe subsecretariate de stat, similar structurilor militare SUA. Prin urmare fiecare categorie de forțe, dacă folosim denumirea din prezent, avea un subsecretariat de stat, funcția de secretar de stat fiind cea mai importanta pentru categoria respectivă. Din acesta funcție asigura respectarea termenelor date șantierului naval Galați si asista la lansarea la apă a celui de-al doilea submarin construit in România, NMS Rechinul.
Din rațiuni medicale în 1941 contraamiralul Gh. Em. Koslinski trece rezervă. Este numit comisar al Guvernului pe lângă șantierele navale Galați, Antonescu având deplină încredere în capacitățile sale organizatorice dovedite supervizând astfel armarea celui de-al treilea submarin, NMS Marsuinul.
În 1945 este avansat în rezervă la gradul de viceamiral având în vedere aportul său la dezvoltarea marinei militare în deosebi arma submarin, anul 1945 însemnând 3 submarine funcționale sub Tricolorul Românesc. Se pensionează definitiv în 1946, lăsând în urmă să o dezvoltare fără precedent în istoria României a marinei militare, păstrând desigur proporțiile unui stat precum România din acea epocă.
Submarinele NMS Rechinul si NMS Marsuinul.
Pentru comuniști Koslinski prezenta o amenințare pe mai multe planuri, ca descendent al unei familii aristocratice, ca fost adjutant al Regelui Ferdinand Întregitorul, militar de carieră format în Franța, apreciat si decorat în repetate rânduri de Carol al II-lea, respectiv subsecretar de stat în guvernele lui Antonescu.
Este arestat în 1948 pentru „crime de război” și condamnat la doi ani de închisoare pentru că a făcut parte din guvernele lui Antonescu. Este încarcerat la Aiud unde este supus regimului brutal de detenție si este ucis prin înfometare.
Deși m-am întrebat dacă să reproduc detaliile sau nu, cred ca este datoria mea să ofer o imagine a urii de care au fost în stare conaționali de-ai noștii, căci cei care au aplicat un asemenea regim au fost români din păcate așa cum si Țuțea ne-a amintit, și au făcut asta sub mâna omniprotectivă a ocupantului sovietic.
Conform lui Constantin D. Nicolescu în lucrarea „Calvarul neamului românesc după 23 august 1944”, Editura Polirom, 1993 relatările cu privire la VAm(r) Em. Gh Koslinski sunt de o brutalitate extraordinara:
„Kossu, cum i se spunea, ajunsese, din cauza imposibilității de a mânca arpacașul ignobil ce ni se servea, într-un hal de slăbiciune groaznică. Cu mari eforturi sufleteşti, reuşise să-şi înfrâneze repulsiunea ce avea de a se prezenta în faţa medicului şi obţinuse astfel săptămânal câte o linguriţă de sirop tonic”
„Bietul Kossu slăbea din ce în ce mai mult şi atunci camarazii lui de celulă, revoltaţi de starea în care ajunsese, au reuşit să-l convingă să se ducă la viitoarea vizită medicală complet dezbrăcat, acoperit numai cu un macferlan. Pentru mai multă siguranţă, ca lucrurile să se desfăşoare aşa cum se plănuise, urma să fie însoţit de un camarad, căci altfel Kossu, cu delicateţea sa sufletească, ar fi renunţat să execute hotărârea ce se luase”.
„Când, ajuns în faţa medicului care, cu nasul în registru, îl întrebă ca de obicei ce are, Kossu, încurajat de camaradul său, nu a răspuns nimic, ci şi-a dezbrăcat numai macferlanul, rămânând în faţa medicului în pielea goală. Şi când surprins că nu a primit nici un răspuns, medicul a ridicat ochii din registru şi a văzut fantoma ce stătea în faţa sa, s-a speriat de halul de slăbiciune în care se afla Kossu şi s-a îndurat să-l bage în infirmerie”
Fiind trimis la infirmeria închisorii, a mai supraviețuit 10 zile. Pe 30 aprilie 1950, VAm(r) Gh. Em. Koslinski părintele armei submarin din Marina Regală Română moare pe un pat de așa zisă infirmerie cu scânduri similar celor de la Auschwitz.
Din relatările cardinalului Iuliu Hossu:
„sărmanul meu camarad și prieten, un om cu un suflet de o distincțiune fără seamă a ajuns la vreo 20 de kg si greu îl mai puteai privi. Intr-o seara, s-a lăsat încet pe o parte și a adormit pentru totdeauna pe un pat de scânduri în infirmeria închisorii de la Aiud. Mort de foame!”
De parcă asta nu a fost destul socotesc de asemenea datoria mea să vă prezint cinismul acestor indivizi si ce se comunica aparținătorilor:
Telegramă
Doamna Koslinski Elena, născută Panaitescu, Bucureşti, Bulevardul Ana Ipătescu nr. 41.
Comunicăm: soţul Dvs. Koslinski Gheorghe decedat 30 aprilie 1950, suferind de congestie pulmonară.
Directorul Penitenciarului Aiud, Farcaş Alexandru
Nr. 5.203/1950
Extras din „Viața politica in documente -1950” -pag 123 – Arhivele Naţionale ale României
Aici se încheie din păcate în mod incorect, injust si tragic de o barbarie imposibil de ințeles povestea unuia din cei mai decorați ofițeri de marină, distins cu Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler şi ofițer, Medalia „Avântul Țării din 1913”, Ordinul „Steaua României” cu spade şi panglică de „Virtute Militară”, „Crucea Comemorativă 1916-1918”, Medalia „Victoria”, „Crucea de Război”, „Palme dOr”, „Semnul Onorific de 25 de ani de serviciu”, „Legiunea de Onoare” clasa a IV-a, „Sfântul Sava” clasa a III-a, „Restituția” clasa a III-a, „Soarele Răsare” clasa a III-a, „RoseBlanha” clasa a III-a, „Sfântul Simeon” clasa a IV-a, si „Coroana Italiei” clasa a III-a.
Din păcate însă nu se încheie în 1950 drama familiei, pentru a face o nedreptate să țină mai mult decât o generație, așa cum serviciul familiei Koslinski dedicat României a fost de 4 generații, fiul VAm (r) Gh. Em. Koslinski, cpt. Niculae (Nicolae) Koslinski născut in 1921, ofițer de marină participant la luptele navale de pe Marea Neagră în al doilea Război Mondial a fost dat afară în 1951 din Marina Militară pentru „origini nesănătoase” si este apoi angajat ca topograf. Publică în acest timp materiale cu privire la istoria navală, iar după 1990 primește o minima reparație, dacă poate cineva să repare o nedreptate de jumătate de veac, este avansat în rezervă succesiv până la gradul de comandor și va îndeplini funcții în cadrul Comisiei de Heraldica respectiv secția de istorie navală a Ligii Navale Române.
Ca de fiecare dată, nu am căderea să pun concluzii. De fiecare dată când cercetez personalități extraordinare ale României exterminate la începutul epocii comuniste nu există să nu mă uimească ceea ce au fost în stare alți români să facă la ordinul ocupantului sovietic. Îmi exprim doar un profund respect pentru acești oameni si serviciul lor de neclintit în slujba țării, participând la toate războaiele purtate de România timp de un secol și jumătate.
Ma semnez al vostru lt(rez)
Bibliografie:
Niculae Koslinski, Familia Koslinski din România, extras din Arhiva Genealogică, III (VIII), Iaşi, 1996.
Constantin D. Nicolescu, Calvarul neamului românesc după 23 august 1944, Editura Polirom, 1993.
Simona Odobescu, Contraamiralul Emanoil Koslinski, scurtă biografie aflată în Arhivele Muzeului Militar Naţional.
https://historia.ro/sectiune/portret/cum-a-murit-de-foame-la-aiud-amiralul-care-a-585272.html
https://amnr.defense.ro/webroot/fileslib/upload/files/Aparitii_editoriale_pdf/21_Armata_societatea_civila.pdf – ARMATA ROMÂNĂ ŞI SOCIETATEA CIVILĂ – studii şi comunicări prezentate la sesiunea ştiinţifică dedicată Zilei Arhivelor Militare şi aniversării a 92 de ani de la înfiinţarea Centrului de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice şi a 145 de ani de la înfiinţarea Serviciului Istoric al Armatei
http://www.cultuleroilor.ro/wp-content/uploads/2017/11/Romania-eroica-1-62-2021.pdf – Pag 34, Familia Koslinski.
KOSLINSKI, Nicolae , Capitan Comandor (r) & Comandor (r) Raymond Stanescu – Marina romana in al II-lea razboi mondial (volumul 3, 1944 – 1945) -1998
https://www.yadvashem.org/yv/pdf-drupal/en/report/romanian/1.12_Postwar_Trials_%20revazut_gina.pdf
🙁 Spre rușinea mea nu am auzit de el pana azi.
Dumnezeu sa-l odihnească!
Mulțumesc de articol lt.
Dumnezeu sa-l odihnească pe n pace !
Mare Om !
Salut. Dumnezeu sa aiba grija de sufletul celor care au avut de suferit si au murit in asa suferinta.
Multumesc!
Cu drag WW, din pacate avem o lista de oameni de exceptie executati brutal in inchisorile comuniste. Mi-am luat asupra mea sa va prezint o varianta a memorialului durerii in registru militar.
Asa este! Pentru faptul ca ii scoti la lumina, pentru faptul ca nu-i lasi sa dispara in minciunile si mizeriile comuniste iti multumesc din nou…Bravo!?
„ o barbarie imposibil de ințeles”
Ușor de înțeles. Ordinul de a eradica elitele unui stat, dus la îndeplinire la nivel individual de o combinație de indivizi docili până-n pânzele albe și sadici ce au profitat de acoperirea statului pentru a-și satisface tendințele. Nu e specific doar comunismului, dar a fost aplicat cel mai eficient de acesta, din URSS și România în China și Cambodgia.
Stadiul cel mult mediocru în care suntem acum în multe domenii e și o consecință a acestei epurări a factorului uman. Din păcate schimbarea de regim din 1989 nu a fost suficient de radicală încât să permită o detașare decisivă de cei ce au implementat și întărit comunismul în România. Unul dintre motivele pentru care ne uităm cu jind la situația din urmă cu 70-80 de ani (care, obiectiv, nu era atât de strălucită per se).
Ceea ce eu nu am inteles a fost sadismul. Macar un Beria astepta sa iesi afara in spatele cladirii si te impusca in cap.
Sadismul, umilirea erau (și sunt) un instrument nelipsit de tortură comunistă. Pur și simplu, diavolii roșii nu pot construi „omul nou” fără acestea.
Articolul este de excepție, în ce ma privește îl consider astfel din trei principale motive: 1. Așa am aflat despre personalitatea d-lui Koslinski, cu adevărat o personalitate militară despre a cărui existență nu am știut. 2. Calitatea scriiturii articolului – punctați cu sobrietate, într-o narațiune cursivă și captivantă, lucrurile esențiale privitoare acestui erou. 3. Ați făcut bine că ați menționat cu detalii cum anume a fost ucis, spre luare aminte de către rătăciții ce și-ar dori să ne întoarcă în infernul comunist.
Vă mulțumesc, domnule locotenent! Chapeau.
Multumesc stimate domn. Iau acesta parere a dvs. si o pun la inima!
Nu era sadism ci mai rau, dupa cum spunea Nicu Steinhardt in Jurnalul fericirii, era dezumanizare
bataia din armata, poate?
penalism
Q.E.D Avem nevoie de alti oameni, din alte tari in fruntea Armatei si poate a Tarii…Romanasii nostri, vor asteria intotdeauna penzia la tinerete si vor fi mereu „yesmeni” in fata tractoristilor ajunsi politicieni.
Nu astea, pensiile nu sunt problama.
Daca armata e degeaba si nu aduce
siguranta intr un razboi eventual se pune intrebarea : Care i rostul acesteia?
Parada ? Uniforme ? Uniforme si gagici ?
Luati in consideratie ca si Elvetia cea neutra are armata, si nu numai armata,
armata regulara timp de un an mi se pare si in urmare zeci de ani de rezerva
cu serviciu anual.
Nicolae Koslinski – Razboaie pe mare in veacul al XVI-lea
Da, da, am gasit o munca deosebit de impresionanta a cdorului Koslinski materializata in carti, una si una.
Cartea lui si a lui Raymond Stanescu – „Marina romana in al II-lea razboi mondial” ar trebui sa fie lectura obligatorie pentru toti pasionatii de istorie navala autohtona. Ca sa nu zic si ca operatiunile descrise pe acolo sunt inca de actualitate chiar si in contextul tehnologiilor de azi…
Impresionant . Salut ?
Multumesc pt articol
Mulțumesc pentru articol !
Impresionantă personalitate !
“Nasc și la Moldova Oameni”
Aceste crime savarsite de comunistii sovietici /romani,sant prezentate in manuale de istorie din Romania?
Fiecare adolescent care citeste asa ceva va fi trezit la realitate.Va fi alt om!
Pai sa vedem: https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20XII-a/Istorie/Corint2/A388.pdf
La pagina 127 se termina al 2-lea razboi. Nu gasesc nimic, sau poate nu caut eu bine. Poate gasiti voi stimati citittori.
Mulțumim mult de tot! Comparand cu decizionalii și ofițerii de astăzi, îmi este teamă de viitorul nostru ca natiune.
La fel si mie. Am avaut si atunci oameni slabi, dar nu vad un deident politic sau militar de astazi care sa indure asa ceva vs a deveni yesmen si a gasi un loc caldut. Ne vand pentru proverbialii 30 de argenti…
Citeam acum ceva vreme Calvarul neamului romanesc, cartea dlui Nicolescu si pur si simplu ma cutremuram de ceea ce au indurat gigantii neamului romanesc (ca altfel nu pot sa-i numesc) sub blestemul sovietic. Ocupatia sovieto-bolsevica, dupa parerea mea, a fost cea mai mare nenorocire care s-a abatut asupra Romaniei, cel putin in ultimul secol. Impusa de ei si pusa in practica de niste creaturi ca altfel mi-e greu sa-i numesc fiinte umane, de aceiasi cetatenie cu noi, romani nascuti si crescuti aici, dar carora la nastere li s-au extirpat sufletele de romani si li s-a implantat … nimic. Nimicul ala dezumanizeaza, descreereaza, alieneaza. A venit bolsevismul si a pus in locul nimicului, ura. Ura profunda pentru tot ce insemna romanism, stiinta de carte, valori, lidership, cultura. Aceste creaturi au distrus Romania pentru ca au distrus lideri. Rolul liderului la nivel de tara e sa transforme gloata in popor. Au reusit si urmele faptelor lor sunt vizibile si azi. Ducem o crunta lipsa de lideri.
Amiralul Emanoil Koslinski era un lider si un vizionar. Un ganditor inaintea timputilor sale. Asa sunt toti liderii. Sa fie incredintat acolo in gradina Domnului unde odihneste, ca Romania curata nu l-a uitat.
„Amiralul Emanoil Koslinski era un lider si un vizionar. Un ganditor inaintea timputilor sale. Asa sunt toti liderii. Sa fie incredintat acolo in gradina Domnului unde odihneste, ca Romania curata nu l-a uitat.”
Exceptionale cuvinte, merci fain!
Ca-coruptie, ca vremurile, ca nu stiu ce, ca „betmen”, ca „superemen”, omul asta a lasat dupa el 3 submarine pultind. Sa-l vad eu pe cel care dupa ce pune haina in cui lasa 2 submarine macar plutind la Constanta. Crezand in Mos Craciun la varsta aceea, l-am crezut pe amiralul Marin, fostul coleg al dl Basescu, cand a fost sef SMG ca ne lasa cu un submarin nuclear plutind la Constanta. Asa a zis, asa a dat in presa atunci, ca amiralul Marin conduce ngocierile cu partea americana pentru un astfel de echipament. In retorspectiva, ma intreb daca nu cumva la vremea accea credeam si in Iepuras pe langa Mos Craciun. Doamne cat poate optimismul tineretii sa te duca spre prostie.
„De asemenea, viceamiralul Gheorghe Marin a coordonat personal în anul 2006 negocierile cu SUA pentru achiziționarea unui submarin nuclear second-hand. El a respins ideea de a se cheltui bani pentru revitalizarea submarinului „Delfinul”, în speranța că negocierile cu SUA pentru obținerea submarinului nuclear se vor încheia favorabil. În același cadru de idei, ministrul Teodor Atanasiu a anunțat că Forțele Navale ale României vor mai primi în înzestrare patru nave de tip „vânător de mine” și patru corvete. Aceste opt nave vor fi „cu siguranță noi”.[7]”
Super frumos spus, vorbe curate din inima scoase…Respect!
Foarte interesant si de aducere aminte, a unei personalitati si a unui ROMAN adevarat.
Multumesc, LT.
Cred ca ma abonez din nou la Historia, poate mai publica ceva despre eroii nostri disparuti.
Oameni care au facut ceva pentru tara asta, si-au lasat amprenta.
Poate ca dupa „victoria” rominilor din WW2, alaturi de rusi, ar fi trebuit ca, conducerea de atunci sa puna la adapost acesti oameni valorosi, spre Vest, cu tot cu familii, dar nu s-a dorit si nici nu s-au gindit la asa ceva. Poate ar fi scapat citiva, cine stie.
Asa, ca un ultim act dat de rege, in caz de ceva, sa fi incercat punerea la adapasot a valorilor romanesti, desi nu se stie daca acestia chiar ar fi plecat de bunavoie sau ar fi ramasa si impartasit aceeasi soarta cruda.
Dar asta ar insemna sa ai „spine” si sa apreciezi oamenii care fac ceva pentru Romania, ceeace nu prea a fost cazul in ultimii 70-75 de ani.
Trist dar adevarat.
Multumesc! Scrie ca din pacate lista e lunga cu oameni de exceptie pe care ocupantul i-a strivit su tavalugul rosu. Nici azi nu ne-am facut bine dupa ceea ce am suferit ca popor.
Ne plângem, dar trebuie să începem să găsim soluții! Cred că a cam venit vremea să punem mâna pe par. La propriu . Și într-o lună, după vreo zece mii de înmormântări gratuite, scăpa de flagel, că ăștia mai mici se vor da la fund. Drepturile tale iau sfârșit dacă distrugi viitorul copiilor mei. Toți politrucii și marii „oameni de afaceri” cu banii statului au doar beizadele drogate, idioate, care nu pot scrie sau citi coerent. De ce să ne mai conducă? Dacă mai răbdăm ne merităm sfârșitul.
Nimeni nu ne va face curățenie în curtea noastră, trebuie să avem curajul noi, dar legal, cu asemenea justiție, nu cred să se poată.
Bre, pana si aici marina e la coada listei, ti-au trebuit 13 articole ca sa ajungi sa scrii si despre un marinar! 🙂 Dar, mai bine mai tarziu decat niciodata… 🙂
Si o fraza care ar trebui citita cu atentie si inteleasa cu adevarat: „Rețin însă în sarcina amiralului extraordinara abilitate de a gestiona atât orgoliile unor politicieni cât și ale unor militari astfel încât aceste proiecte nu doar să existe conceptual dar să fie puse și în operă. Și asta nu este puțin lucru.”
Sa stii ca mai sunt si alti marinari care merita atentia ta! 🙂
Nici pe Horia Macelarriu nu l-au „uitat”….
și el a fost condamnat și închis…
alt marinar priceput și cu armele, dar și cu „politica”…
Daca nu ma inseala memoria, prin straduintele lui Macelariu a fost evitata o baie de sange intre marinarii romani si cei germani imediat dupa 23 august. In rest, si atunci, ca si acum, nu ajungeai in functii inalte fara minime abilitati “politice”. Diferenta este ca pe aia cu abilitati “politice” de atunci se mai intampla sa-i duca si capu’ fara a fi “dottore”…
Exact. Salvatorul Constantei cum a fost retinut de catre istorie, arestat si detinut la Aiud, si numai ceva putere divina l-a tinut in viata. Decedat in 89, fara sa-l mai prindem macar cativa ani in democratie… sa ne povesteasca…
Cei care merită atenție și omagiu sunt – din păcate – numai niște umbre veșnic glorioase din trecut. Un alt OM mare, în opinia mea, e Horia Macellariu, de exemplu.
Din cei de azi?!? Ce nume contemporan ar merita rostit cu respect?!
Bre, sunt mult mai multi de 14, cam 40 de articole despre personalitati am 🙂 . Dăcât 14 incadrati in serie asta.
Trecem pe la toti, toate armele, toate specialitatile, tot. Ca asa trebuie. Insa pentru un Macellariu, pentru un Mociulski, pai trebuie sa ma pregatesc cu m-am pregatit pentru articolul cu vanatorii de garda. Astia sunt titani si trebuie pregatiti ca atare.
Trecem si pe la Macellariu, Pais ucis la Sighet, Rosca ucis de asemnea in inchisoare.
Toti.
De ce fortez aceste comparatii? Pentru ca sunt satul de postura de victima a militarului, cu 3 sau 4 stele. Poti sa muti munti de acolo doar sa vrei cu riscul chiar sa placi. Dar pleci cu capul sus.
Cat de repede am uitat ca am avut un prim ministru general cu 4 stele in rezerva chiar recent.
@Lt
„Cat de repede am uitat ca am avut un prim ministru general cu 4 stele in rezerva chiar recent.”
Nu a fost prim ministrul nostru…
A fost prim ministru lui klaun joianis, „vreau guvernul meu”….
Da dane, asa a fost. Dar el, don ge’al, prezenta aceleasi trasaturi cu o papusa Muppets. Si de aoclo ne incep noua problemele.
mergeau inserate niste linkuri spre articolele colegului tau nicolae despre arma submarin,nu cred s-ar fi suparat.
ma bucura seria matale de articole dar intodeauna is cu final trist…toti eroi mor,binele cand mai invinge?!
„binele cand mai invinge?!”… Nu stiu coane… nu stiu.
Cred ca noi trebuie sa biruim astfel incat sa inchidem acest capitol manjit cu sange.
Felicitari! Recunosc ca nu stiam cine a fost omul din spatele armei submarin.
Dar din pacate am aceeasi senzatie cand citesc si ultima parte, cea legata de cum au fost tratat acesti oameni de leprele comuniste cu 4 clase.
Poate ca sunt subiectiv, un strabunic al meu, mic industrias a fost la Periprava si a mai venit acasa cat sa moara, dupa ce avea un TBC netratat.
Crimele comunismului ar trebui studiate obligatoriu la scoala, poate asa intelege toata lumea in ce consta pericolul din est.
Glumind putin am crezut ca am comentat sub alt nume.
Ai sumarizat exact ceea ce am vrut sa spun si eu cu mica diferenta ca strabunicul meu a fost mai norocos, dupa 4 ani de canal s-a intors si a mai trait indeajuns cat sa-l cunosc si eu.
@Lt: multumim si felicitari.
dar sa stii ca povestea e mult mai ampla. bunica spunea ca i-au alungat din casa lor si au luat viata de la 0 dar fara sa treaca vreodata de nivelul de muncitor. Iar in casa lor s-a mutat lepra comunista (fost angajat) care l-a acuzat pe batran la proces. Abia dupa ’90 au reusit sa-l alunge din casa, lepra nu doar ca nu avea nicio remuscare ca a omorat un om si a nenorocit o familie, dar se si vaicarea in instanta ca nu are venituri si sa-l lase sa stea in casa pana la moarte (evident ca pe o chirie modica). A fost dat afara din casa cu executor si politia la poarta si tot el blestema si injura.
Opinia nostra a fost ca leprele au vrut sa puna mana pe casa omului, alta logica nu exista sa-l bage in puscarie, pentru ca nu fusese angrenat in politica, era pur si simplu un mic antreprenor.
In majoritatea covarsitoare a cazurilor delatiunile au fost facute pentru interes personal sau din rautate patologica . Imi vine sa urlu cand ii vad/aud pe astia cu: „pe timpul comunistilor era mai bine”, „Ceausescu a facut, a dres, a construit”, oameni care au trait in acele vremuri. Ne enervam de cazuri gen Visinescu dar uitam de cei cum e cazul acuzatorului din cazul bunicului tau. Sau poate sunt eu timpit si ar trebui sa nu pun la suflet toate porcariiile astea.
In cazul bunicului meu (trimis la canal pentru ca ar fi fost chiabur – avea 40 de ha de teren arabil) , ironia sortii a facut ca la 15 ani dupa ce s-a intors sa ii dea ceva functie in CAP. Activistii care infiintasera CAP-ul si-au dat arama pe fata , betivi si total incompetenti, au fost trimisi la plimbare si au fost inlocuiti cu oameni care aveau spirit organizatoric si erau apreciati de oameni.
Merci ADR. Scriem in continuare si ai mare dreptate cu studiul crimelor comunismului. Ar trebui macar 3-4 ore din semenstru la istorie sa se treca in detaliu peste aceste momente de o cruzime imposibila. Ziceam, mai, macar Beria te impusca scurt pe doi.
Cristi de asemnea, va multumesc ca ma/ne cititi.
Multumiri Lt.
Ca sa facem si un paralelism care e la moda acu, eu cred ca romanii au ceva din rusi. Ca atitudine, mentalitate, fatalism si cultul genocidului.
Daca rusii isi elogiaza pe fata fetele genocidului(saracu Prigojin), la romani e mai rau, nu avem fete sau sunt estompate intr-o cultura criminal organizationala bine pusa la punct.
Romanu e vag nostalgic-bai ce bine era pe vremea impuscatului. Chestiunea asta, la marea majoritate a romanilor(covarsitor cei trecuti de a doua tinerete dar care au apucat sa perpetueze), precum si la paturile tinere care au lacune mari de educatie, internetul sa traiasca si doua bucati lipite de carti cu superglue, vedem noi ce iese.
Pe scurt, oamenii astia au murit pentru o tara de prosti.
Cine are impresia ca o sa educe indivizii astia spre adevar si onestitate se insala, calea e spre alte tari, oricat de tragic ar parea, o politica de tara cu astia?
Mucea, eu cred că educația, instrucția spre adevăr și informarea onestă nu sunt în van. Cine vrea să afle, cam orice, astăzi poate lesne să o facă singur. Da, ar fi obligatoriu și la școală învățate lucruri, dar nu are rost să insistăm asupra „României educate”.
Personalități precum dl. Koslinski – și alții de același calibru profesional, patriotic și moral – ar trebui studiate la școală. Nu doar la școala militară, ci în general, zic…
Eu aș scoate „Miorița” din programa școlară. ? Țuțea precis glumea, spunând că „românii vor deveni o națiune când fiecare babă va mulge vaca cu cască militară pe cap”, dar nițică dreptate io cred că avea… ?
„Pe scurt, oamenii astia au murit pentru o tara de prosti.” Dap. Ne invartim in cercuri si ajungem la bietul Tutea… care pe peatul de moarte a realizat asta.
Multumesc si eu ca ma/ne citesti.
Multumesc frumos pentru articol! Chiar merita parintele armei submarin din Romania un articol. Nu ar strica daca mai adaugi ceva informatii in el si il trimiti la un ziar/platforma online, macar pentru informarea documentata.
Raman totusi cu un gust amar si o furie (fata/catre comunisti/securisti si plozii lor nenorociti, unii care intra si pe site), data ce sfarsitul bietului om care a facut ceva pentru tara… Dar poate e mai bine, sa nu se uite crimele si mizeriile celor de dinainte de ’89.
Multumesc!