Ucraina este si va fi inca ani buni un subiect sensibil, atat din punct de vedere al istoriei romanilor din est cat si din punct de vedere geopolitic. Criza economica din ultimii ani poate sta la baza unui nou cutremur geopolitic, cutremur care poate schimba fata Europei, existand si riscul exacerbarii nationalismului in formula extremismului sau al conflictelor inter-etnice. Acest scenariu poate afecta mai multe state din regiunea noastra, aruncandu-le in haos, in zona de risc aflandu-se inclusiv Romania dar mai ales Ucraina si Ungaria, care deja se confrunta cu situatii delicate.
Probabilistic vorbind, exista sanse ca Ucraina sa sufere de scenariul yugoslav in viitorul apropiat, din cauza unor interese externe creatoare de tensiuni atat dinspre Est cat si dinspre Vest dar si datorita unor tendinte centrifuge ale anumitor regiuni, cu origini etnice, religioase dar si economice. Care ar fi oare interesul geopolitic al Romaniei si care ar fi reactia cea mai adecvata, tinand cont de necesitatea de a proteja minoritatea romaneasca, in parte cetateni romani, din regiunile din apropierea granitei cu Romania?
Posibile tendinte centrifuge ale regiunilor Ucrainei
Tinand cont de aceste aspecte, exista oare sansele repetarii in viitorul apropiat a unui scenariu similar cu cel din 1918, cand anarhia din Ucraina si intreaga Rusie a determinat Basarabia si Bucovina sa se uneasca cu Tara iar Polonia sa propuna interventia simultana in Ucraina, pentru a garanta independenta ei si a ne asigura frontiera estica? Evenimentele de acum aproape 100 de ani sunt descrise in articolul domnului Florin Anghel “O ISTORIE MAI PUTIN CUNOSCUTA: DUPA PRIMUL RAZBOI MONDIAL ROMANIA A REFUZAT SA OCUPE UCRAINA”:
Situatia Ucrainei si pretentiilor sale teritoriale: 1917-1918 (sursa Wikipedia)
-
- Contextul din 1918-1921
Sa incepem insa prin a ne familiariza cu contextul istoric din 1918, cel care a facilitat o serie de evenimente deschizand noi optiuni pe linia aliantei si colaborarii polono-romane. Contextul este foarte bine descris in materialul “Alianta polono-romana (1919-1921)”, material pe care l-am folosit ca sursa pentru acest articol:
http://www.observatorcultural.ro/Mentiune.-Alianta-polono-romana-(1919-1921)*articleID_12128-articles_details.html
Prabusirea unor intregi structuri statale, cum era cea dualista austro-ungara, si transformarea radicala a societatii si statului, cum era cazul trecerii de la Imperiul Tarist la cel bolsevic-sovietic ca rezultat al Primului Razboi Mondial, au generat un cutremur geopolitic care a transformat dramatic regiunea Balcanilor, cutremur care s-a propagat pana dincolo de raul Nipru.
Armata romana suferise pierderi importante iar o mare parte din efectivele etnici romani, care facusera parte din armata romana dar si din cea tarista sau austro-ungara, se aflau in curs de revenire in tara din lagarele de prizonieri ca urmare a armistitiului, sau angajate in stabilizarea unor guverne, cum era cazul “Legiunii romane de vanatori transilvaneni-bucovineni din Siberia” (vezi articolul “Luptătorii români din Siberia “ http://istoria.md/articol/967/Luptătorii_români_din_Siberia ) ce a luptat alaturi de fortele albe tariste sub conducerea amiralului Kolceak (si el din familie de romani stabiliti in Sankt-Petersburg), sau cel al corpului romanilor ardeleni (60.000 de militari) care, aflati in drum spre casa dinspre frontul din Italia, sub conducerea lui Iuliu Maniu au salvat de pericolul razboiului civil Viena si Praga ( “Cum am ocupat Viena si Praga” http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/cum-a-ocupat-maniu-viena-si-praga-245096.html ).
Cu toate acestea, profesionalismul, inzestrarea, experienta de lupta si motivatia ajunsesera in 1918 la una dintre cele mai inalte cote din intreaga istorie a armatei romane moderne, multumita si sprijinului material si antrenamentului oferite de Misiunea Militara Franceza sub conducerea generalului Henri Mathias Berthelot, un om caruia Romania ii datoreaza multe si ale carui cuvinte merita amintite: „Sângele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o, frumoasă Românie, sămânța de noi virtuți, în așa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinții lor și gata să-ți apere pământul sacru, atât de des invadat, dar în cele din urmă întregit prin efortul ultimelor generații” – mesaj cu ocazia Unirii de la 1 decembrie 1918; “ Foch, saluez ! C’est la famille. “ (Salutați, Foch ! Aceștia fac parte din familie) – cuvinte adresate de generalul Berthelot generalului Ferdinand Foch cu ocazia trecerii unui detasament romanesc in cadrul paradei militare din Paris la 11 noiembrie 1918.
Generalul Henri Mathias Berthelot (sursa aici)
- Dupa pacea de la Bucuresti, cand armata romana a fost aproape desfiintata, Statul Major roman a reusit sa mentina activi 164.000 de combatanti in Moldova in cursul anului 1918. Tinand cont de schimbarile din Germania si Austro-Ungaria, la 28 octombrie/10 noiembrie 1918 in Romania s-a lansat remobilizarea armatei, abia reusindu-se incadrarea a 90.000 de militari. Romania incerca astfel sa reintre in razboi alaturi de Aliati pentru a da o sansa preconizatei Uniri. Trupele Puterilor Centrale aflate sub comanda Maresalului Mackensen au fost somate sa paraseasca ceea ce ocupasera din Romania iar Marele Cartier General Roman a ordonat trupelor sa treaca la ofensiva in Transilvania, Muntenia si Dobrogea la 29 octombrie/11 noiembrie 1918, ziua incheierii armistitiului de la Compiegne, armistitiu ce insemna sfarsitul primei conflagratii mondiale.Armata romana, astfel re-mobilizata, a trebuit sa intervina in mai multe “zone fierbinti” pentru a stabiliza situatia din regiune in urma armistitiului, nationalismului ucrainean si revolutiei bolsevice:
- Bucovina, unde a trebuit sa intervina in sprijinul populatiei romanesti si impotriva incercarilor deputatilor ucraineni la Viena (vara lui 1917) de a include Bucovina, Galitia si Rusia Subcarpatica intr-o provincie autonoma in cadrul unui stat federal si ulterior intentiilor nou formatului stat ucrainean (19 octombrie 1918) de a anexa aceste regiuni. In urma proclamarii Unirii, la 27 octombrie (consfintita la Congresul General al Bucovinei din 28 noiembrie), guvernul roman a hotarat sa trimita divizia a 8-a sub comanda generalului Iacob ZadiK, care la 11 noiembrie 1918 a intrat in Cernauti.
- Pocutia (partea de sud a actualei regiuni Ivano-Francovsk din Ucraina). In ianuarie 1919 comandamentul aliat şi Polonia cer Romaniei sa ocupe Galitia Orientala si sa o mentina pana la sfarsitul negocierilor de pace de la Paris, iar intre 20 mai şi 24 august vor intra sub ocupatia trupelor romane (Divizia 7 infanterie condusa de generalul Iacob Zadik) orasele Kolomyja(Colomeea), Obertyn, Sniatin, Kuty, Mielnica, Korodenko, Kosow, lucru care a provocat o reactie dezaprobatoare din partea ucrainenilor ( “1919: Ocuparea Pocutiei de catre Armata Romana “ http://www.unstory.com/1919-ocuparea-pocutiei-de-catre-armata-romana.html ).
Pocutia, parte a Moldovei 1359_1418 (sursa aici)
Armata romana, sub comanda maresalului Prezan, a avut si un puternic sprijin evreiesc (Consiliul Evreiesc din Pocutia ceruse la 22 iulie 1919 ca ,,armatele romane sa ramana in Pocutia”), insa Romania nu a cerut Antantei anexarea Pocuţiei, preferand sa o cedeze in final Poloniei, prin semnarea la Riga in martie 1921 a tratatului care stabileste granita Poloniei incluzand Pocutia şi Lvovul. Mai multe in articolul “Totul despre romanii din Pocutia” : http://www.mdn.md/index.php?day=1405 . Despre Pocuţia, Stefan cel Mare spunea: ,,tara aceasta nu e scrisa in zapise si e ţara mea din vremuri vechi, tiindu-se de tara Moldovei, de aceea am venit la dansa ca in tara mea! Eu voi tine ce e al meu si in ruptul capului.” Se pare insa ca in decursul istoriei romanii au uitat aceasta indatorire…
Impartirea Moldovei la 1501, cu Pocutia in componenta (sursa aici)
-
- N. Maramuresului (Istoric) , unde in urma evenimentelor de pe frontul deschis de Ungaria in 1919, se atinge limita etnografica la Hust, facandu-se jonctiunea cu trupele cehoslovace iar mai la nord, cu cele polone. La 9 decembrie 1919 senatorii si deputatii din Maramures, Ugocea si Satu Mare adresau guvernului un memoriu “nu numai în interesul local, ci si in interesul întregii Românii Mari si a întregului neam românesc”, solicitând ca granitele Maramuresului sa fie stabilite conform liniei de demarcatie trasate în luna iunie 1919 de catre Comandantul trupelor române de comun acord cu Comandamentul trupelor cehoslovace.
Comitatului Maramuresului – Linia de demarcatie (albastru) trasata în 1919 de catre Comandantul trupelor române de comun acord cu Comandamentul trupelor cehoslovace
Insa in urma inlocuirii guvernului Vaida cu Averescu, cehoslovacii profita de pretext pentru intreruperea negocierilor care ajunsesera intr-un stadiu avansat, granita finala fiind cea ceruta de Austria, lasand doar 1/3 din Maramures Romaniei iar restul fiind inglobat Cehoslovaciei.
Delimitarea Maramuresului 1919-1920, prin negocierile ceho-romane (sursa aici)
- Basarabia, unde a intervenit in 13/26 ianuarie 1918 cu diviziile de infanterie a 11-a si a 13-a precum si 2 divizii de cavalerie, la cererea Sfatului Tarii, pentru alungarea trupelor bolsevice, instaurarea ordinii si ulterior pentru sustinerea hotararii Sfatului de Unire cu Tara la 27 martie 1918.
Moldova lui Stefan cel Mare, cu Bucovina, Pocutia, alte posesiuni, dar fara Basarabia istorica (sursa aici)
- Transnistria, în primavara lui 1919, cand trupele romane au ocupat Tiraspol si alte localitati pentru a acoperi flancul francez, atunci cand acestia cedau Odessa si se retrageau spre Nistru alaturi de 3 divizii grecesti.
- Transilvania, unde a intrat pentru a sustine actul de la Alba Iulia, oprindu-se temporar pe aliniamentul muntilor Apuseni, pentru ca apoi, raspunzand atacului ungar, sa ajunga pana la Budapesta.
Harta Ardealului si Bucovinei – colonel Teodorescu 1915 (sursa aici)
Tratatul de la Trianon s-a semnat la 4 iunie 1920, abia dupa ce ungurii au fost infranti de armata română, iar Budapesta ocupată la 4 august 1919 (a se vedea: Razboiul romano-ungar 1919, si Războiul româno-ungar de la 1919, de la Tisa la Budapesta– de Cristian Negrea). Insa marile puteri au refuzat cererea Romaniei de a avea granita de Vest pe Tisa, lucru cerut de Proclamatia de Unire de la Alba-Iulia si confirmat de controlul armatei romane asupra acestei regiuni in urma victoriei din 1919.
Harta razboiului romano-ungar din 1919 (sursa aici)
Pretentiile romanesti pentru granita de Vest, conforme cu Proclamatia de la Alba Iulia
- Dobrogea cu Cadrilaterul, unde armata romana a intrat pentru a prelua controlul de la bulgari in urma armistitului.
2. Parteneriatul si negocierile cu Polonia
Optiunea aliantei cu Polonia pentru a forma o zona tampon a Europei vis-a-vis de statul bolsevic s-a definit ca o optiune clara a Romaniei, in conformitate cu planul propus de Franta, in perioada imediat urmatoare primului razboi mondial, plan care avea in vedere urmatoarele:.
1. asigurarea litoralului polon la Marea Baltica;
2. asigurarea vecinatatii dintre Polonia si Romania, prin stabilirea unei frontiere comune, pe cat posibil pe aliniamentul Munkacs-Stryj;
3. rezolvarea justa a diferendelor de frontiera cu Cehoslovacia, Ucraina, Bielorusia si Lituania.
4. incheierea unei aliante strategice regionale care sa asigure controlul regiunilor amenintate de Rusia Sovietica (Volinia, Polesia, Galitia Orientala, Basarabia si Bucovina).
Desi Romania si Polonia aveau anumite interese comune, strategia si obiectivele fiecarei tari au fost insa diferite.
Polonia s-a concentrat pe initierea unui ansamblu de tratate si aliante cu Romania, Finlanda si tarile baltice (mai putin Lituania), avand in centrul viziunii planul lui Josef Pilsudski de a reface frontierele Poloniei de dinainte de 1772 si a inchega un sistem defensiv anti-rusesc, prin aliantele de mai sus dar si prin Tratatul Polono-Ucrainean din 1920, urmat de interventia armatei poloneze pana la Kiev.
Impartirea Poloniei 1772-1795 (sursa aici)
Romania a avut ca prim obiectiv izolarea de bolsevismul rus si ucrainean a statului bolsevic ungar agresor (1919) prin interventia trupelor romane in N. Maramuresului si Pocutia, precum si consolidarea flancului estic cehoslovac in retragere, urmata de infrangerea militara fara echivoc a Ungariei in scopul obtinerii cat mai degraba a recunoasterii Unirii cu Transilvania, Basarabia si Bucovina si stabilirea pe cat posibil a viitoarei granite vestice pe intregul curs al Tisei, pana la varsarea in Dunare, asa cum s-a negociat inainte de intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial.
Divizia 2 Vanatori trecand Tisa in prezenta MS Regelui Ferdinand si a MS Reginei Maria (13 August 1919) – sursa aici
Abia apoi s-a focalizat pe negocierea aliantelor si a frontierei romano-polone si romano-cehoslovace. Este demn de precizat ca in cursul luptelor ungaro-romane s-a remarcat Divizia Secuiasca, o unitate care a luptat cu hotarare dar nu a reusit sa fuga la Vest de Tisa cu restul armatei bolsevice ungare si care a fost complet incercuita si capituland in fata armatei romane.
Harta 4 August 1919 in care se poate observa ocupatia romaneasca a Budapestei (sursa Wikipedia)
In acest context, primele initiative pentru incheierea unei aliante au pornit dinspre Varsovia, generalul Tadeusz Rozwadonski, seful misiunii militare poloneze la Conferinta de pace, exprimandu-se la 26 aprilie 1919 cu privire la intelegerea cu Romania ca fiind pentru Polonia „o problema de existenta“.
Incepand cu decembrie 1919, la Londra, Comitetul National Polonez l-a contactat pe ministrul roman Mihail Boerescu, subliniind ca la viitoarele negocieri, „frontiera sud-estica a statului polonez sa fie limitrofa Romaniei“; motivand: „cele doua tari, cu relatii economice intime, isi vor asigura cu debuseu la Marea Neagra si Marea Baltica“. Pe aceleasi considerente, generalul Stanislaw Haller, seful Marelui Stat Major polonez, (la 4 martie 1920), expunea un program minimal confidential cu privire la osatura parteneriatului politico-militar dintre Polonia si Romania:
1. recunoasterea reciproca a unirii Basarabiei si Bucovinei cu Romania, respectiv a Galitiei Orientale cu Polonia;
2. „razboi conjugat cu Rusia“ in cazul agresiunii acesteia impotriva uneia dintre parti;
3. asigurarea tranzitului special pentru Polonia prin porturile Constanta, Galati si Braila.
Ion I.C Bratianu a avut contacte frecvente cu guvernele polonez si cehoslovac pentru a asigura cei 2 potentiali parteneri ca Romania era pregatita de „relatiile politice si economice din cele mai intime“ cu cele 2 state, incluzand stabilirea de frontiere comune. Premierul roman insista pentru aplicarea imediata a planului francez de jonctiune polonezo-romana pe linia Munkacs-Stryj (in Rutenia si Pocutia), ceea ce ar fi permis si o interconectare la nivelul cailor de comunicatie (de la V la E peste Carpatii Padurosi, intre N. Maramuresului si Pocutia) si o dezvoltare armonioasa si coerenta a regiunilor ce urmau sa intre in componenta Romaniei, prin pastrarea caracterului lor unitar.
Linia Munkacs-Stryij, planul francez de frontiera romano-polona, plan zadarnicit de insistenta Austriei de a se ceda Cehoslovaciei intreaga zona a Transcarpatiei
Strategia Poloniei a vizat si integrarea Lituaniei, Bielorusiei si partii de nord a Ucrainei pana la Nipru in statul polonez refacut, chiar daca etnic cea mai mare parte a acestor regiuni nu avea deloc populatie de etnie polona dar facuse parte din vechiul regat polono-lituanian. In contrast, Romania a incercat formarea unui stat ce se baza pe limitele zonei etnice dar si pe dreptul istoric. In ceea ce priveste Bielorusia, opozitia agresiva a Rusiei Sovietice precum si forta militara scazuta a Poloniei au dus la un compromis: Minsk-ul si estul au format R.S.S. Bielorusa iar Grodno si teritoriile vestice au fost alipite Poloniei, conform tratatului de pace sovieto-polon semnat la Riga in 18 martie 1921.
Statul polono-lituanian la 1619 (sursa aici)
Pe directia Ucrainei, Varsovia a stabilit anexarea Galitiei cu Lvov-ul si a incercat sa avanseze pretentii pana la Nipru, cautand sa implice guvernul si armata romana pe o fasie aflata intre latitudinea localitatii Stryi si Marea Neagra la sud, avand Niprul ca si granita estica.
Insa situatia din Ucraina era mult mai complexa si s-a dovedit o piatra de incercare pentru forta politica a Poloniei si armata sa: in martie 1917 s-a format la Kiev Rada Centrala, sub conducerea nationalista a lui Mihail Hrusevski, pentru ca in iulie 1917 Vladimir Vinnicenko sa formeze un guvern national, Simion Petliura fiind desemnat ministru pentru domeniul militar.
Venirea la putere a bolsevicilor in 25 octombrie/7 noiembrie 1917 precum si influenta germana au determinat proclamarea independentei R.P. Ucrainene de catre Rada de la Kiev, la 25 decembrie 1917. In paralel insa, s-au adancit diferentele de viziune intre liderii traditionalisti ai Radei, ce doreau autonomia, si grupul hatmanului Pavel Skoropadski, care cu sprijin german, dorea, in urma preluarii puterii in perioada martie-noiembrie 1918, independenta si refacerea teritoriului bazat pe mostenirea istorica a Rusiei Kievene. Toate acestea in timp ce la Harkov a fost instalat de catre Armata Rosie un “guvern sovietic ucrainean” al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene pentru ca apoi fortele rosii sa atace la sfarsit de februarie 1918 si sa ocupe Kievul. Totusi, in urma Tratatului de la Brest-Litovsk, Rusia Sovietica s-a conformat cererii Puterilor Centrale, care orchestrasera si sprijinisera revolutia rosie, si au recunoscut independenta Ucrainei, retragand trupele bolsevice de pe teritoriul ucrainean.
- O propunere interesanta si neasteptata
La scurt timp insa Puterile Centrale s-au prabusit si Austro-Ungaria a intrat intr-un proces de dezintegrare, in paralel cu retragerea trupelor germane din Ucraina. Aceasta retragere a dus la inlaturarea hatmanului Skoropadski si preluarea conducerii, la sfarsitul lui noiembrie 1918, de catre un Directorat condus de Simion Petliura, care dorea independenta Ucrainei.
Nationalistii ucraineni au incercat in mai multe randuri sa alipeasca Bucovina unor formatiuni statale ucrainene. Astfel, in noiembrie 1918, a fost proclamata o republica ucraineana cu capitala la Cotmani, in nordul Bucovinei, care urma sa fie alipita Ucrainei, proiect impiedicat de intrarea trupelor romane în Bucovina. O alta incercare a fost formarea unui stat ucrainean condus de arhiducele Wilhelm de Habsburg, în Galitia, cu capitala la Lvov si care ar fi inglobat si Bucovina. Insa si de aceasta data, interventia rapida si conjugata a armatei romane si poloneze in Pocutia in vara lui 1919 a dus la arestarea arhiducelui de catre militarii romani.
In cele din urma, Armata Rosie a relansat ofensiva impotriva Ucrainei independente iar aceasta, la 16 ianuarie 1919 a declarat razboi bolsevicilor, fiind asigurati de un sprijin consistent al aliatilor, in special francezi si chiar si polonezi. Insa, fortele rosii au ocupat Kievul la 5 februarie 1919 re-instituind R.S.S. Ucraineana iar la sfarsitul lui aprilie 1919 au ocupat si Odessa, unul dintre principalele porturi de aprovizionare pentru aliati.
Posibila varianta a frontierei nordice a Romaniei (rosu si albastru) din planul francez privind linia Munkacs-Stryj – frontiera ce putea fi continuata apoi spre est pentru administrarea Ucrainei
In acest context, Polonia s-a vazut nevoita sa reactioneze, unul dintre rezultate fiind propunerea adresata Romaniei de impartire si administrare la comun a Ucrainei.
- Cursul si finalizarea tratativelor
Ceea ce se cunoaste in legatura cu reactia partii romanesti la aceasta serie de propuneri este ca Marele Stat Major roman, generalul Averescu si Take Ionescu, au ales neutralitatea, in timp ce Regele Ferdinand si unii politicieni liberali pareau tentati sa accepte o interventie militara in sprijinul Poloniei. Insa nu a existat un raspuns oficial din partea Romaniei, tacerea fiind interpretata de Varsovia ca o acceptare si incurajare a planului sau, lucru care va genera ulterior unele surprize mai putin placute.
Este interesant de urmarit cursul acestor tratative, din 1919 pana in 1921, in functie de evolutia situatiei conflictului polono-bolsevic pe teritoriul Ucrainei.
- In vara anului 1919 apar primele tensiuni in relatiile romano-polone. Intr-o scrisoare personala din 14 iunie 1919, Roman Dmowski, liderul Comitetului National Polon si al Partidului National Democrat, ii propunea premierului Ion I.C Bratianu un set de masuri urgente pentru restabilirea relatiilor amicale. Cu toate acestea, iritarea Varsoviei a crescut, iar la inceputul lunii august, ministrul polonez de externe a cerut, intr-o maniera putin amicala, retragerea militara romaneasca imediata din Pocutia, partea romana conformandu-se si acceptand cedarea respectivului teritoriu catre Polonia.
- La scurt timp dupa acest episod, Polonia s-a confruntat cu o lipsa de alimente fara precedent, premierul Paderewski cerand ajutor la Bucuresti: „Ne gasim intr-o situatie critica. Aprovizionarea noastra cu griu este insuficienta. Voi puteti sa ne procurati, noi platim orice pret.“
- La 16 august 1919, in acord cu maresalul Jozef Pilisudski si cu Ignacy Paderewski, contele A. Skrzynski a prezentat oficialilor romani prima propunere concreta si oficiala privind ocuparea militara imediata a Ucrainei de catre trupele romane si polone. Se avea in vedere o gestionare polono-roman a Ucrainei, administratia romaneasca fiind propusa pentru un teritoriu cuprins între Nistru, Nipru si Marea Neagra, fara o limita nordica clara, variata cea mai probabil fiind delimitarea de administratia polona pe paralela orasului Lvov. Interesul Romaniei si Poloniei era evitarea bolsevizarii Ucrainei prin asigurarea „stabilitatii la frontierele rasaritene”. Exista si varianta efortului minim, propusa de partea polona :”teritoriile ocupate si administrate” sa fie folosite ulterior ca „zone tampon”.
- la 20 septembrie 1919, Skrzynski, devenit ministru plenipotentiar al Poloniei la Bucuresti, a revenit cu un nou proiect de colaborare: stabilirea in Ucraina a unui protectorat sub egida Societatii Natiunilor, dupa ocuparea ei de catre alianta polono-romana. Desi era deja in conflict militar cu Sovietele si diplomatic cu Lituania, Polonia a incercat sa atraga Romania intr-o alianta creand impresia ca avea aprobarea Aliatilor, asa cum facuse Romania in luptele cu Ungaria bolsevica. Insa raspunsul primului ministru roman, Ionel C.Bratianu, a fost respingerea oficiala a acestui plan si continuarea negocierilor pentru o alianta politica si militara romano-polona, mai ales ca semnalele ministrului roman la Varsovia, Alexandru Florescu, calificau oferta polona de „o imprecizie si o fantezie pe care socotesc ca se cuvine a nu le lua în seama decât sub beneficiu de inventar”.
Situatia Poloniei decembrie 1919 (sursa aici)
- In octombrie 1919, Romania transmite Poloniei ca nu doreste anexarea Ucrainei ci sa sprijine o Ucraina independenta, prin “raporturi directe” cu Directoratul de la Kiev, lucru ce a starnit ingrijorarea Poloniei si acuze la adresa Romaniei de abandon al “politicii rasaritene comune”. De asemenea, Polonia a atras atentia Romaniei ca ocuparea si administrarea la comun a Ucrainei este cheia unei aliante “de neclintit” intre cele 2 tari, sporind pacea si securitatea regionala si contribuind la sporirea prestigiului celor doi viitori “lideri regionali”. Reactia este analizata si catalogata intr-un amplu raport, datat 7 noiembrie 1919, realizat de generalul Florescu: : „Polonia nu s-a decis înca sa renunte la niste visuri de marire pe care le hranesc amintirile unui trecut glorios si un sovinism exagerat. Polonia, în momentul de fata, nu pare a fi înca destul de coapta pentru a oferi un reazem de asa natura încât sa poata fi transformat în alianta.”
- Dupa semnarea tratatului din 1920, care transforma statul ucrainean intr-o posesiune polona, Pilsudski a retras, in favoarea sa, initiativa in relatiile cu Semion Petliura; seful statului polonez considera indispensabila participarea Bucurestiului la solutionarea problemei ucrainene, dorind sa creeze un condominiu romano-polonez, economic si politic. Asfel se planifica constituirea unui Protectorat Polono-Roman asupra Ucrainei, sub egida Societatii Natiunilor, si pentru a salva vecinul comun de la est de pericolul bolsevic, Ucraina constituindu-se astfel in zona-tampon.
- In urma ocuparii Kievului de catre polonezi, generalul Tadeusz Rozwadowski propunea in timpul vizitei sale la Bucuresti din mai 1920 o granita care avantaja Romania, conform planului francez prezentat mai sus, oferta fata de care Regele Ferdinand si-a declarat intentia de a o accepta intervenind cu armata romana in sprijinul celei polone. Insa liderii politici, in special ai Partidului National Liberal, au manifestat prudenta, refuzand oferta, sprijinind insa interesele polone pe plan international si tranzitand prin porturile de la Marea Neagra armamentul aliat destinat Poloniei.
Situatia frontului polono-bolsevic iunie 1920 (sursa aici)
- Infrangerile armatei poloneze in centrul Ucrainei, retragerea din fata bolsevicilor si replierea in fata Varsoviei in august 1920 au amanat discutiile pentru incheierea unui tratat.
Situatia frontului polono-bolsevic august 1920 (sursa aici)
Din pacate, faza finala (ianuarie-februarie 1921) a negocierilor nu s-a pastrat in arhivele romanesti, dar se cunoaste ca generalul Stanislaw Haller, seful Marelui Stat Major Polonez, a avut misiunea de a stabili la Bucuresti, in decembrie 1920, bazele proiectului de alianta, proiect ce va fi clarificat, conform comunicatului premierului Averescu prin legatia de la Varsovia, la sfarsit de ianuarie 1921. Acestea duc la semnarea la Bucuresti in 3 martie 1921, de catre Take Ionescu si Eustachy Sapieha, a Conventiei de Alianta Defensiva dintre Romania si Polonia, care continea ca si prim articol ajutor militar reciproc si imediat in cazul unui atac sovietic neprovocat, iar in articolul al 2-lea consultarea reciproca Bucuresti-Varsovia in probleme de politica externa. Existau si protocoale secrete:
a. detalierea termenului de frontiera rasariteana existenta;
b. acordul era secret cel putin pina la ratificarea tratatului de la Riga;
c. Romania se obliga sa sprijine diplomatic Polonia pentru obtinerea recunoasterii Galitiei ca parte a Poloniei. Cele doua state se angajau sa negocieze eventuala modificare a frontierei comune cu scopul de a facilita legaturile de cale ferata dintre Bucovina si Maramures.
In faza sa finala, tratatul bilateral asigura sustinerea unui interes comun la celor 2 state fata de vecinul sovietic, Polonia avand initiativa in negocierile diplomatice cu Uniunea Sovietica dar si cu statele baltice, printre care si incheierea protocolului Litvinov din 1929, pana in 1932, la incheierea tratatului de vecinatate si neagresiune cu URSS. In acelasi timp, Polonia avea acces la tranzitul spre Dunare si Marea Neagra in cazul unui blocaj al celorlalti vecini, acces care s-a dovedit nepretuit in timpul agresiunii ruso-germane din 1939.
Polonia in 1922 si granita interbelica cu Romania (sursa aici)
Partea romaneasca obtinea succese: Mica Intelegere, recunoasterea internationala a noilor frontiere, dobandea un avantaj sensibil fata de Ungaria si obtinea o cale scurta de transport a marfurilor sale catre Germania, partener major al economiei romanesti interbelice. Asa cum Polonia se obliga sa sprijine Romania pe directia Ungariei, Romania se angaja alaturi de Polonia in fata Germaniei, ambele tari contand pe o diminuare a rolului Cehoslavaciei si facand bloc comun in fata pericolului reprezentat de Uniunea Sovietica, in perspectiva unui eventual sprijin consistent al aliatilor vestici franco-britanici dar si celui al Turciei (in cazul Romaniei).
- Contextul geopolitic actual si provocarile sale
In prezent, aparitia unei situatii similare cu cea de acum aproape 100 de ani, de instabilitate interna a Ucrainei pe fondul unor tensiuni Est-Vest dar si cu substrat etnic si religios, pare mult mai probabila decat un razboi pe scara larga intre Romania si Ucraina sau implicand si Transnistria, care ar atrage cu siguranta Polonia si alte state in conflict. Liderii ucraineni sunt constienti de acest pericol al scenariului yugoslav si incearca sa castige stabilitate printr-o pendulatie permanenta intre est si vest pentru a multumi, pe rand, ambele curente centrifuge principale.
Harta speculativa cu privire la dezintegrarea a Ucrainei
De asemenea, la 15 ani de la ratificarea tratatului de frontiera cu Romania, nu s-au straduit sa acorde drepturi minoritatilor, in special cea rusa si romana, pentru ca prin asimilare sa scada ponderea celor 2 comunitati pe plan politic. Si politica pare sa continue, fiind considerata de multi mai rea decat cea din perioada sovietica. Exista doar promisiunile lui Yanukovich si ale Partidului Regiunilor, ca minoritatile vor primi mai multe drepturi, inclusiv folosirea limbii materne ca limba regionala, insa lucrurile se misca in continuare foarte incet.
Harta federalizarii Ucrainei (sursa Adevarul – “Ucraina se rupe în cinci bucăţi”)
In cazul unui scenariu similar cu cel din Yugoslavia, probabil ca initial autoritatile centrale ucrainene vor incerca sa se descurce prin forte proprii, insa situatia din estul ucrainean dar si cea din Crimeea ar putea, prin agravare, sa absoarba si sa paralizeze majoritatea capacitatii de reactie a fortelor ucrainene. In acelasi timp, zona Transnistriei ar putea constitui o veritabila amenintare pentru raionul Odessa, alaturi de zonele de instabilitate din raionul Zakarpatia (N. Maramuresului istoric), unde exista o puternica comunitate „rusina”, si zona Lvov-ului, unde nationalismul pro-european, mai ales german, si apropierea pronuntata de vestul Europei fac nota discordanta fata de restul Ucrainei.
Harti ale minoritatii ruse in Ucraina (sursa Wikipedia si www.stratfor.com )
Cu toate aceste focare de conflict, situatia ar putea rapid deveni disperata, iar Romania si Polonia ar putea fi rugate sa intervina, poate chiar la cererea Kievului (scenariu mai putin probabil) sau cu mandat ONU/UE/NATO dar si in acord cu strategia nationala de aparare, pentru a indeparta conflictul de granitele sale, pentru a proteja minoritatile romaneasca si poloneza din Ucraina si pentru a se asigura ca Ucraina nu va disparea cu totul, ca stat independent. Si de ce nu, poate pentru a avea sansa ulterioara a negocierii pasnice bilaterale a unor frontiere cat mai apropiate de cele de dinainte de 1940, care sa inglobeze majoritatea populatiei romanesti de la Est si Nord de Romania, acompaniate de schimburi de populatie de genul celui facut cu Bulgaria pentru Cadrilater, la initiativa Romaniei.
Harta minoritatii romane in Ucraina (sursa Wikipedia)
Dincolo de aspectul etnic si istoric, trebuie reamintit ca Nistrul si mai ales linia Carpatilor, plecand din Vrancea si urcand spre nord, in regiunea Carpatilor Padurosi, constituie o linie defensiva naturala usor de mentinut impotriva oricarei agresiuni dinspre Est. Pe un plan asemanator s-a bazat defensiva din 1944 a fortelor germano-romane in fata Frontului Ucrainean. O Ucraina agresiva si instabila, prin controlul asupra Carpatilor de Nord, al liniei Nistrului si al Ucrainei Subcarpatice, poate propaga aceasta instabilitate in inima Europei Centrale si a Comunitatii Europene. De aceea Ucraina trebuie sa se bucure de o atentie speciala din partea celor responsabili cu programul de vecinatate apropiata a NATO si Uniunii Europene, pe langa initiativele Poloniei si Romaniei, iar specificul acestei tari sa fie foarte bine inteles de catre factorii decizionali de la Bruxelles.
Harta vorbitorilor nativi de ucraineana (sursa Wikipedia)
Pe de alta parte, ar trebui sa ne intrebam daca va fi armata romana capabila sa faca fata unor forte motivate sa lupte si echipate prin transferul armamentului catre noile regiuni independente, pentru a indeparta pericolul unor epurari etnice indreptate impotriva etniei romane, cum poate fi cazul in timpul unor astfel de conflicte.
Cu mai putin de 300 de tancuri active din care doar 100 sunt relativ capabile si moderne, cu doar 15-20 de avioane de lupta active, o flota invechita si cu o baza de recrutare si mobilizare tot mai reduse datorita dezastrului demografic, ar putea fortele romane sa se ridice macar la efectivele apte de lupta din 1918-1921? Adica in decurs de cateva zile, sa creasca de la 90.000 la 4-500.000 de oameni, prin mobilizare?
La intrarea in Primul Razboi Mondial, Romania, cu o populatie de 7,5 mil. locuitori, mobilizase 850.000 de militari, din care doar pe frontul din Ardeal erau 362.000. Armata capabila de operatiuni, inzestrata intre 1914-1916 cu alocarea a 16% din buget, cuprindea 378 de batalioane de infanterie, 299 baterii de artilerie, 104 escadroane de cavalerie deservita de 281.240 de cai ( vezi articolul d-lui Vladimir Rosulescu – ROMANIA – PRIMUL RĂZBOI MONDIAL – PREGĂTIREA ARMATEI ). Cu tot cu rezervele mobilizabile, adica totalitatea populatiei barbatesti intre 18 si 45 de ani, armata romana avea la dispozitie aproape 1.100.000 de oameni, adica 15% din totalul populatiei. Pentru comparatie, in 1941 armata romana mobilizase 1.170.000 de militari, adica 8.5% din populatia tarii de 13 milioane de locuitori. Aplicand un procentaj de 8% la populatia de 19 milioane a Romaniei de astazi, ar rezulta 1,5 milioane de cetateni mobilizabili, ceea ce este departe de capacitatea actuala de mobilizare a doar celor 100.000 de rezervisti, tinand cont de regulile si viteza de desfasurare ale razboiului modern timpul disponibil pentru mobilizare fiind de doar 1-2 zile, fara a-i putea pregati de lupta prin instructie. O armata formata din 80% profesionisti si 20% recruti voluntari, similar cu modelul Bundeswehr, ar putea raspund in timpe nevoilor de mobilizare rapida a aproape 500.000 de militari.
Este evidenta si necesitatea pregatirii unor forte specializate in conflicte urbane si de gherila, inzestrate cu mijloace specifice, inclusiv arme specializate si vehicule rezistente la dispozitive explozive improvizate.
Pentru a incheia tabloul, ar fi nevoie si de o capacitate de transport semnificativa, inclusiv aeriana, pentru a asigura sprijin logistic al armatei dar si ajutoare umanitare si asta inseamna zeci de elicoptere de transport si aerobuze disponibile.
Foarte probabil, directiile de actiune in cazul unei astfel de interventii s-ar situa de-a lungul intregii frontiere romano-ucraineane si chiar de-a lungul celei moldo-ucrainene, dar ar trebui sa ramana si suficiente efective in teritoriul actual al Romaniei, pentru a preveni crearea unor diversiuni menite sa destabilizeze situatia interna a Romaniei si sa deturneze suficiente mijloace, care ar da astfel timp factiunilor secesioniste sa isi intareasca controlul si pregatirea de lupta in respectivele regiuni din Ucraina. Un scenariu mai plauzibil ar fi ca imediat dupa interventia polono-romana, locul acestor armate sa fie luat de un corp international, sub mandat ONU, care sa intareasca sentimentul de siguranta si protectie si nu de forta de ocupatie. Chiar
Cert este ca un razboi in sensul clasic, desi nu total improbabil in contextul deselor tensiuni diplomatice romano-ucrainene, nu poate rezolva o situatie de unul singur, trebuind evitat pe cat posibil datorita costului sau in vieti si prostului obicei ca rezultatul sau este adesea surprinzator. Istoria a demonstrat ca abilitatea diplomatica si de negociere, cu o corecta punere in balanta a atuurilor, vor prevala in fata oricarui rezultat de conflict armat, generand in acelasi timp o stabilitate pe termen mult mai lung a rezultatului negociat. In plus, in actuala situatie economica deosebit de grea dar si in contextul dezastrului demografic cu care ambele tari se confrunta, un razboi ar avea consecinte catastrofale pentru ambele parti, indiferent de invingator.
De aceea, in contextul viitoarei re-Uniri a Republicii Moldova cu Romania, cred ca o repunere pe agenda in urmatorii ani a Tratatul din 17 iunie 2003 intre Romania si Ucraina privind regimul frontierei de stat romano-ucrainene, printr-o discutie sincera, sistematica si negocieri bilaterale, respectand normele dreptului international, este de dorit pastrarii unor relatii tensionate si conflictuale, pline de resentimente. Si un lucru important este ca noul acord de frontiera sa fie votat atat de parlamentele celor 2 tari dar si, pe cat posibil, validat printr-un referendum, pentru ca legitimitatea sa sa fie de necontestat.
Astfel, situatia conflictuala ar putea fi detensionata pe termen lung, minoritatea romaneasca s-ar putea regasi in mare parte in interiorul frontierelor Romaniei reunificate iar cei ramasi in afara lor ar beneficia de drepturi extinse prin reciprocitate si ar exista un impuls important pentru clarificarea situatiei din Transnistria. Totodata s-ar putea crea un parteneriat sincer intre Romania, Ucraina si Polonia, spre deosebire de cel formal si punctat de neincredere de astazi, deoarece pentru ca zona Marii Negre sa devina o zona de colaborare este important sa existe o Ucraina independenta, detensionata si nesantajabila, care sa-si aleaga singura viitorul in Europa. O astfel de Ucraina ar fi in beneficiul intregii regiuni, inclusiv al Romaniei, care ar avea acces mai facil la zona Caucazului, principalii beneficiari fiind partenerii comuni ai celor trei tari, cum este Georgia spre exemplu.
Doamne ajuta!
Marius Zgureanu
La intervențiile Armatei Române mai era desființarea Republicii Huţule 🙂
Daca se va ajunge la destramarea statului artificial, Ucraina, Rusia va acapara cat mai mult posibil, din teritoriul acesteia, posibil chiar si fostele teritorii romanesti.
Pe mine nu m-ar mira sa ne pomenim vecini cu Rusia daca se destrama Ucraina .
Si eu m-as simti mai bine cu rusii langa noi (serios, nu mai rade), dar nu pe Nistru.
Dar unde ?!
Marea Neagra mi s-a parut mereu o granita misto. Noi le intindem mana din Bugeac, ei noua din Crimeea… 🙂
Noi trebuie sa optinem in primul rand eliminarea armatei 14 din Transnistria si/sau inlocuirea ei cu trupe multinationale. Astfel separatismul tranistrean se va ameliora sau in cel mai rau caz nu va mai manifesta atat atasament cate FR. Totodata avand in vedere ca RMN nu se poate autosustine economic fara ajutor rusesc, va fi mai simplu de negociat cu Ucraina schimbul intre Tranistria cu Bugeacul si schimbul de populatie. Apoi Basarabia ar reveni firesc la Patria Mama prin repunerea pe rol a Actului Unirii de la 1918 si condamnarea Pactului de Neagresiune Ribbentrop-Molotov.
Dar nu putem face toate astea, fara trezirea populatiei romane din Basarabia care are inca creierii spalati de 50 de ani de bolsevism , iar acum ei se cred moldovani diferiti de romani si vorbesc limba moldovenesca diferita de limba romana.
Aderarea noastra si a polonezilor la UE si cresterea nivelui de trai, coroborat cu acordarea corecta a cetateniei romane, a burselor de studiu, vor avea pe termen lung un efect mai amplu ca al oricarei actiuni militare.
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne punem armata la punct.
Exemplu de roman spalat pe creier in Chisinau , sef al partidului comunist, dupa comentarii se pare ca lumea incepe sa se trezeasca:
http://unimedia.md/?mod=news&id=47417
Felicitari pt articol.
Alianta Polono-romana este naturala, problema noastra actuala este: noi cu ce venim langa polonezi?!
cu Ucraina? 🙂
glumesc… as vrea eu!
raspunsul probabil in zilele urmatoare – in formula „cu ce ar trebui sa venim” dar inca n-avem…
O sa fiti surprinsi, dar nu cred ca alianta polono-romana are mare viitor. Polonezii, ca si ungurii, isi bazeaza actiunile pe o ideologie nationalista, care de multe ori priveste inapoi. Sint oameni determinati, dintr-o bucata, dar greu de convins sa-si depaseasca prejudecatile.
In psihicul lor colectiv ei sint aliati cu ungurii si-i percep pe ucraineni ca un fel de frati inferiori. Pe romani nu-i prea plac si-i aseamana cu tiganii. Daca-i intrebi, in WW2 armata lor si civilii au fugit in Ungaria, iar in 1920 cica ungurii le-au fost aliati (ignoranta totala a aliantei sovieto-maghiare distrusa in 1919, sau a transporturilor de arme din Romania). Ca urmare ei prefera sa colaboreze in grupul de la Visegrad. Intr-un conflict romano-maghiar nu am nici un dubiu de ce parte ar fi polonezii.
Toate astea n-ar conta daca polonezii ar fi nemti sau englezi, cu pragmatismul in singe. Atunci as fi convins ca un parteneriat Polonia-Romania ar fi cheia unei Europe de est stabile. Dar (uitati-va la istoria lor) polonezii nu se ghideaza intotdeauna dupa situatia reala, iar planurile lor referitoare la Ukraina nu cred ca ar fi acceptate nici de catre rusi, nici de ukraineni.
Mi-as dori mult o alianta cu Polonia, dar nu cred ca se va realiza, in principal din motive culturale. Pacat
ungurii si polonezii au foarte buna parere despre ei insisi si exista un fel „mit ” asa al fraternitatii maghiaro-poloneze dar care functioneaza extrem de bine.Cred ca totul porneste de la revolutia din 1848 cand Jozsef Bem conducatorul militar al armatei maghiare( pardon uitasem sa adaug de criminali maghiari – autorii masacrelor din 14-16 martie 1848 din zona Tarnave si Blaj unde au ucis peste 20.000 de romani in 3 zile)..era polonez la origine
Prin secolul al XIV lea intre Un garia si Polonia a existat o uniune personala cele doua regate catolice avandu-l ca rege pentru o perioada pe Ludovic de Anjou, deci prietenia lor are radacini mai vechi.
Complet de accord. Mie personal imi plac polonezii (era sa ma insor cu una), dar nu cred ca Romania are loc in planurile lor marete. Iar despre dragostea lor fata de unguri, e irationala, n-are rost sa discuti. E cam ca sentimentele noastre pentru sirbi, dar mult mai intensa. Daca or sa vrea sa intervina in Ukraina sint sigur ca o sa ne explice ce de avantaje am avea, dar sa nu ne inchipuim ca-i intereseaza parerea noastra.
Cit despre alianta cu Polonia din perioada interbelica, a cazut din diverse motive. Principalul motiv a fost acela ca ei au semnat un tratat de neagresiune cu URSS, prin care isi recunosteau reciproc granitele. Au propus Romaniei o alianta, dar Romania nu avea un tratat de prietenie cu rusii, deci in caz ca acestia ne atacau polonezii nu ne-ar fi sustinut. Mai mult, ei nu ne-ar fi sustinut nici in cazul unui razboi cu Ungaria (vezi mai sus). Practic noi ar fi trebuit sa-i sustinem in cazul unui atac german, iar ei… poate daca sareau bulgarii pe noi. Sau Marea Neagra… Mai mult, noi eram aliati cu Cehoslovacia, iar Polonia avea probleme de granita cu aceasta. In final s-a vazut cit a valorat tratatul lor cu rusii si cit ajutor au primit de la unguri. Cit depre problemele de granita cu cehoslovacii, in mare parte au fost rezolvate prin incorporarea de teritorii in URSS.
Din nou, mi-ar placea sa avem un tratat si o colaborare strinsa, dar optica lor nu e foarte pragmatica si nu lasa loc si pentru interesele Romaniei (nu mai vorbesc de respect).
Relatiile Romano-Polone sunt si au fost intotdeauna bazate pe RESPECT si AJUTOR RECIPROC , vorbesc de istoria moderna. A nu se uita profundul respect pe care poporul polonez ni-l poarta pentru gazduirea guvernului,presedintelui, a tezaurului, a 100.000 de civili si a ce mai ramasese din armata in anul 1939 cand tara le-a fost impartita intre nemti si rusi.Plus ca am incalcat neutralitatea noastra la acea data si le-am dat dreptul de a parasi tara. Probabil asta este inca unul din motivele pentru care am atrs agresiune atat a nemtilor cat si a rusilor.
In Parlamentul European, delegatia Poloniei a reafirmat situatia teritoriilor pierdute de ei si Romania in urma ww2.
In Europa occidentala, (Tarile UE si NATO), sunt doar doi jucatori majori. SUA si Germania. Restul nu conteaza. Orice alianta in afara deciziilor celor doi este egala cu zero.
Pot sa ii iubeasca polonezii pe unguri si romanii pe sarbi cat vor, pentru ca efectiv nu are nici o importanta. Diferenta fata de anii 1919, 1939 este prezenta SUA in Europa. Lucrurile s-au schimbat dramatic de atunci in contextul geopolitic.
@Tedy
Adica puterile nucleare Franta si Marea Britanie nu conteaza? Nu cred ca-i chiar asa.
Cam cat de mult au contat in vreo decizie importanta din Europa in ultimii 20 de ani?
Foarte bun articolul dar putin probabil sa vedem o reeditare a situatiei din 1919 si din pacate sanse spre zero barat sa mai recuperam ceva teritorii de la ucrainieni. Mi-as dori un schimb de teritorii intre Transnistria si Buceag, daca vor renunta ucrainienii la Buceag vor renunta si la cei 200 mile in larg din Marea Neagra ca zona exclusiva unde se afla importante resurse de gaze, se cunoaste dependenta Ucrainei pt importurile de gaze si ar fi un nonsens sa renunte la Buceag.
Militar nici nu se pune problema sa recuperam vreun metru patrat de la ucrainieni, Romania ii inconjurata de eterni dusmani, daca am incerca ceva in secunda unu ucrainienii s-ar alia cu ungurii, in secunda doi s-ar alia cu sarbii, in secunda trei s-ar alia cu bulgarii…abia asteapta ungurii sa ne ia Ardealul, sarbii sa puna mana pe Banat iar bulgarii pe Dobrogea si o parte din Campia Romana. Oare am putea face fata sa fim atacati in acelasi timp de toti vecinii? efectiv am fi sfasiati, natiunea romana ar fi stearsa de pe harta, nu putem risca sa pierdem 80% din teritorii pt a recupera 10% in plus. Singura mea dorinta ii unirea cu Republica Moldova pe cale pasnica si eventual cedarea Transnistriei la schimb cu Bucovina de Nord.
Sa ne aducem aminte cate razboaie au dus Franta si Germania de-a lungul istoriei pt Alsacia si Lorena, oare nu putem invata din greselile altora? eu unul prefer sa ramana Buceagul la ucrainieni si sa fie pace si buna intelegere intre Romania si Ucraina, nu trebuie sa moara milioane de oamani pt o bucata de pamant…evident daca vreodata vom fi atacati de ucrainieni atunci am pretentii la Buceag si multe alte teritorii in caz ca vom castiga razboiul. Daca vrem sa ne extindem teritorial cel mai bine ar fi sa stam linistiti, nu trebuie sa facem noi primul pas, Romania ii un borcan de miere, mai devreme sau mai tarziu o sa fim atacati, iar daca stim sa ne aparam si sa ne aliam cu castigatorii vom avea de castigat, noi de-a lungul istoriei am stiut sa ne aliam cu castigatorii, ungurii n-au stiut si au ales de doua ori gresit, erau prea cu nasu’ pe sus, aveau o parare prea buna despre ei si uitati-va ce tara pitica au ramas, la urmatorul razboi romano-maghiar vom pune granita pe Tisa si uite asa se face Romania Dodoloata 🙂
Foarte de acord cu tine. Si au as accepta Buceagul contra Transnistriei, dar ai dreptate suntem inconjurati de sacali.
Din perspectiva unui observator nestiutor al istoriei romanilor articolul este foarte bun, mai ales ca a atras comentarii pertinente, multumesc!
Polonezii si ungurenii isi sufla pupici cu orice ocazie, cel mai probabil ar fi ro vs hu + pl.
Chiar daca se plac cu ungurii, polonezii sunt constienti ca au nevoie de un jucator major in regiume iar Ungaria nu prea se mai incadreaza la capitolul asta. Este doar o problema de logica… si de interes national.
Si noi ii placem pe slovaci sau pe georgieni, dar nu cred ca vom risca o alianta in caz ca se intampla ca ei sa intre in razboi.
Raspunsul pentru o alianta trainica si stabilitate in regiunea Marii Negre si Balcani il gasiti in ultima poza a articolului.
Ce nu intra inca in poza este Israel, insa in regiune se lucreaza din anii ’90 la o axa Varsovia-Bucuresti-Ankara-Tel Aviv.
„Chiar daca se plac cu ungurii, polonezii sunt constienti ca au nevoie de un jucator major in regiume iar Ungaria nu prea se mai incadreaza la capitolul asta. Este doar o problema de logica… si de interes national.”
Bine spus, dar in situatia in care suntem…nici noi nu prea ne incadram in ideea de „jucator major”
Nu, dar avem potential, in cativa ani si cu cateva miscari bine gandite… cum ar fi si crsterea economica si re-Unirea cu Basarabia.
Nu se cam dau cap in cap? 🙂
Ai nevoie si de crestere economica serioasa ca sa poti integra fara probleme Basarabia. Cum se bat cap in cap?
In relatiile polono-maghiare logica nu se aplica. Adica in 1919 Ungaria se aliaza cu Rusia Sovietica, infringe Cehoslovacia si incearca sa jonctioneze cu armata rosie, practic contribuind la incercuirea Poloniei. Romania infringe Ungaria, asigura accesul Poloniei la porturile de la Marea Neagra ocupind Pocutia pe care o cedeaza Poloniei, dezarmeaza armata (sovietica) ungara, dupa care asigura transferul armamentului maghiar (o fractiune in comparatie cu armamentul francez tranzitat prin Constanta) catre Polonia. Dupa asta isi pozitioneaza armata pe granita de est si nord-est, imobilizind astfel importante forte bolsevice care astfel nu mai participa la batalia de pe Vistula, cistigata de polonezi. Ce au inteles polonezii? Ca au cistigat batalia datorita armamentului donat de maghiari… Pe bune, daca nu crezi, intreaba-i. Mai rau, imagineaza-ti: Stat succesor al Austro-Ungariei, deci cu interesul de a mentine granitele stabilite dupa WW1, Polonia participa la partajul Cehoslovaciei, adica consimte la modificarea acestor granite. Pai sa nu te doara capul? Polonezii de rind sint absolut convinsi ca singura tara care i-a ajutat in WW2 a fost…Ungaria.
Chestia cu axa mentionata probabil a cazut de mult (vezi care mai sint relatiile Ankara-Tel Aviv), iar interesele Poloniei la Marea Neagra sint cel mult limitate. Pe ei ii intereseaza ce se intimpla in Ukraina, dar atitudinea lor fata de Ukraineni (sau chiar baltici) nu este una ca intre egali. Iar Ukrainenii, si aici nici macar nu ma refer la rusii din Ukraina, nu au amintiri placute referitoare la perioadele de dominatie poloneza.
Eu tare mi-as dori sa putem sa ne intelegem cu polonezii, dar asta nu se va intimpla decit daca se vor simti din nou amenintati de germani. Oricum, si cu alianta si fara, ei ne cam desconsidera. Sfat: cind discuti actiunile slavilor, nu pune accent pe logica.
Vorbesti de polonezul de rand, eu vorbesc de interesele geopolitice, care se calculeaza altfel, indiferent de ce crede omul de rand.
Poate ar trebui sa-l traduc si in engleza articolul, asa poate il citesc si polonezi…
Ma refeream la cresterea economica si „unirea” cu Basarabia, sunt ca si doi poli opusi care se resping.
„oricum, si cu alianta si fara, ei ne cam desconsidera.”
Gresesti fratica…
Pe timpul lui Ceasca popultaia de rand refuza litoralul ucrainian si bulgaresc pt cel romanesc. Bine, era mai aproape de evenimente atunci…
Hehehehe, ar trebui să primești un premiu pentru comentariul ăsta. Eram cea mai amre piață de desfacere pentru ei. Lumea venea la mare ca să cumpere de la polonezi lucruri care într-o societate normală erau obiecte de uz cotidian dar la noi, datorită politicilor statului, erau considerate produse de lux.
Și apropo de prietenia româno-poloneză, după război au cerut despăgubiri pentru tehnica rămasă în țară la noi după retragerea armatei poloneze.
Bine, eu nu vreau sa ma contrazic, dar da-mi si mie o sursa la ce ai afirmat.
Vezi aici relatiile diplomatice romnao-polone in perioada 38-39 si evenimentele aferente:
http://www.bibliotecametropolitana.ro/Uploads//3_2011/142254.pdf
Ar trebui sa fim precum Israelul pentru a putea face fata tuturor inamicilor, ceea ce nu e cazul, n-avem destui oameni pe Wall Street, in schimb avem prea multi sugaci p-aici.
Polonezii sunt niste izmenari.
Ii prefer pe turci, au mai mult „cheag”.
Pai si ei figureaza in planul din ultima poza… si nu numai din poza. Turcii au fost cei mai seriosi dintre „vecini”.
teşekkür ederim!
Si asta ne-ar ajuta: Realatiile turco-franceze ar putea reintra pe fagasul normal
http://karadeniz-press.ro/kara/realatiile-turco-franceze-ar-putea-reintra-pe-fagasul-normal/
11 mai 2012 e depasita situatia deja de 6 ani
Iata si noi evolutii ale situatiei din Ucraina:
Merkel: Ucrainienii suferă de dictatură şi represiune
http://www.ziuaveche.ro/international/externe/merkel-ucrainienii-sufera-de-dictatura-si-represiune-93320.html
Cancelarul german a criticat aspru ţara ex-sovietică ca urmare a ultimelor probleme apărute în cazul fostului premier ucrainean, Iulia Timoşenko.
Declaraţia dură a cancelarului german, Angela Merkel, vine pe fondul sosirii la Harkov a cadrelor medicale germane care urmează să o consulte pe fostul premier ucrainean, Iulia Timoşenko, care a renunţat la greva foamei în care a stat timp de două zile. Conform Rador, Merkel a afirmat că „Germania şi Uniunea Europeană trăiesc în libertate şi pace. Din păcate nu aceeaşi situaţie este şi în restul Europei. Popoarele Ucrainei şi Belarusului mai suferă încă de dictatură şi represiuni”.
Rusia trebuie menţinută la cât mai mare distanţă iar Ucrainei îi trebuie impusă respectarea drepturior minorităţilor şi a democraţiei. Apoi demografia va lucra pentru noi şi pentru… tătari.
Ucraina: Marş în costume populare în cinstea diviziei Waffen SS Galiţia (VIDEO)
http://www.napocanews.ro/2012/05/ucraina-mars-in-costume-populare-in-cinstea-diviziei-waffen-ss-galitia-video.html
În jur de 500 de tineri, mulţi dintre ei în costume populare, au mărşăluit miercuri pe străzile din Lviv, la chemarea mai multor organizaţii naţionaliste autonome. Acţiunea inedită s-a dorit un omagiu adus diviziei Waffen SS Galiţia, formată în principal din etnici ucrainieni.
Simbolul unităţii SS Galiţia
Această unitate de elită a fost formată în 1943 şi a fost alcătuită iniţial din voluntari din regiunea Galiţia. Mai târziu a inclus şi slovaci, cehi sau chiar olandezi. Divizia a fost aproape anihilată pe frontul de est în 1944, după bătălia de la Brody, în urma luptelor cu Armata Roşie. După reorganizare, unitatea a fost redenumită Prima Divizie a Armatei Naţionale Ucrainiene şi a luat parte la alte operaţiuni militare din Slovacia, Iugoslavia şi Austria. Soldaţii ucrainieni au luptat până în ultima zi a celui de al doilea război mondial, predându-se Aliaţilor în data de 10 mai 1945. Deşi exită controverse legate de activitatea diviziei, membrii acesteia nu au fost condamnaţi de nici un tribunal militar pentru genocid sau crime de război.
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=iJ_NGB6fSlc
Uitati-va cu atentie si la portul popular si iile pe care le poarta unii demonstranti!
…pai stii si tu cum e cu ultima fraza: „in voi plange natia romana”
Previziuni UE pt. 2012 – crestere sanatoasa pentru Romania, campioana Polonia:
Previziunile economice ale Comisiei Europene pentru a doua jumătate a lui 2012 şi prima parte a anului viitor arată că economia României va creşte datorită evoluţiei poziţitive a cererii şi a ratei de absorbţie a fondurilor europene în timp ce, modelul economic de succes din afara zonei euro rămâne Polonia, cu cea mai mare creştere economică şi niciun moment „negativ” în toată perioada de recesiune.
Aşteptările pentru economiile mari din zona euro: Olanda cade, Spania rămâne în recesiune
Germania şi Franţa vor creşte, în Italia PIB-ul va înregistra evoluţii pozitive, iar în Olanda din cauza cererii reduse, creşterea va ajunge la minus. Spania va rămâne în recesiune iar creşterea se va relua abia în 2013.
Aşteptările pentru economiile din afara zonei euro: Polonia, campionul UE, România creşte puternic
În Marea Britanie PIB-ul va creşte din ce în ce mai mult, iar Polonia va înregistra cea mai mare creştere economică. Polonia a fost singura ţară din Uniunea Europeană care nu a avut niciun moment de creştere negativă în perioada de recesiune.
Statele batice: Estonia, Letonia, Lituania s-au redresat bine.
România va înregistra o creştere puternică datorită a unei creşterei a ratei de absorbţie în 2012 şi a cererii pe plan intern. Ungaria prezintă o imagine „amestecată” cu previziuni de redresare anul viitor, a anunţat astăzi, Olli Rehn.
Creşterea PIB-ului în acest an, la nivelul celor 27 de state membre UE va fi plată: 0,0% în timp ce în zona euro va fi de -0,3%. Redresarea pieţei muncii este aşteptată doar în 2013, iar pentru rata şomajului prevziunile arată că aceasta va rămâne ridicată în UE 27, în jurul valorii de 10,3% şi va mai creşte în zona euro până la 11%.
http://www.adevarul.ro/adevarul_europa/previziuni_UE-criza_economica-PIB_UE-crestere_economica-recesiune-Olanda-Germania-Italia-Spania-Franta-Romania-Polonia-Olli_Rehn-Comisia_Europeana-adevarul_europa_0_698330314.html
Deputat ucrainean: Dacă vectorul românizării se va extinde, Moldova va pierde Transnistria
„Incercarile de romanizare artificială a Moldovei” ??!!
http://www.adevarul.ro/moldova/actualitate/Deputat_ucrainean-_Daca_vectorul_romanizarii_se_va_extinde-Moldova_va_pierde_Transnistria_0_699530174.html
„Încercările de românizare artificială a Moldovei pot duce la o destabilizare serioasă a situaţiei din republică şi acest lucru este înţeles de conducerea ţării. Dacă vectorul românizării se va extinde, atunci Moldova va pierde Transnistria. Eu sunt sigur că conducerea ţării înţelege acest risc” a menţionat Anatoli Kinah, fost premier al Ucrainei în anii 2001-2002, în prezent deputat din partea Partidului Regiunilor.
Partidul regiunilor?
Ce penal suna…
„Ucraina = Stat” … si mai penal
Corect, cum era cealalta cu sensul cuvantului „uncrainean”=omu’ de la granita, sau ceva de genu’
Ukraina = (la) marginime.
Preşedintele Traian Băsescu a avut o întrevedere bilaterală luni, în marja Summitului NATO de la Chicago, cu omologul ucrainean, Viktor Ianukovici.
http://karadeniz-press.ro/kara/integrarea-in-ue-romania-sustine-ucraina/
“Cei doi şefi de stat au discutat aspecte ale agendei bilaterale, precum şi ale relaţiilor Ucrainei cu UE şi NATO. Domnul preşedinte Traian Băsescu a reconfirmat dorinţa României pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Ucraina într-o logică a predictibilităţii şi a cultivării dialogului, de natură să contribuie la soluţionarea tuturor dosarelor aflate încă pe agendă, şi a exprimat convingerea că instrumentele în acest demers rămân contactele consecvente la toate nivelurile, susţinute de rezultatele concrete ale mecanismelor de cooperare create în baza tratatelor şi acordurilor bilaterale în vigoare”, informează Administraţia Prezidenţială.
În ceea ce priveşte cooperarea Ucrainei cu Uniunea Europeană, Traian Băsescu a reconfirmat susţinerea României pentru parcursul european al Ucrainei, cu accentuarea rolului unei implementări consecvente a reformelor, precum şi deschiderea pentru împărtăşirea experienţei de aderare a ţării noastre la spaţiul Uniunii. “Preşedintele Ucrainei şi-a exprimat disponibilitatea pentru creşterea frecvenţei contactelor bilaterale, inclusiv la vârf, în vederea aprofundării cooperării bilaterale între cele două state vecine”, mai informează sursa citată.
De asemenea, şeful statului a avut o întâlnire bilaterală la Chicago şi cu preşedintele Poloniei, Bronisław Komorowski. “În cadrul întrevederii cu omologul polon, cei doi şefi de stat au evaluat ca fiind pozitivă evoluţia implementării Parteneriatului Strategic dintre România şi Polonia, exprimând satisfacţia pentru implementarea Planului de Acţiune subsumat acestuia. Preşedintele român a evocat cooperarea excelentă existentă între cele două state la toate nivelurile, pe teme ce ţin de agenda europeană, regională, inclusiv de securitate, precum şi de agenda internaţională”, precizează Administraţia Prezidenţială.
“În cadrul discuţiilor a fost evidenţiată şi poziţia comună a celor două state cu privire la negocierile pentru noua Perspectivă Financiară 2014 – 2020, inclusiv alocările pentru Politica de Coeziune, precum şi cu privire la Pactul fiscal. Atât preşedintele României, cât şi cel al Poloniei au afirmat că o colaborare strânsă şi continuă este deosebit de importantă pentru susţinerea, la nivelul Uniunii Europene, a intereselor regiunii Europei Centrale şi de Est. Totodată, cei doi şefi de stat au convenit să intensifice eforturile pentru dezvoltarea cooperării bilaterale şi regionale”, mai arată sursa citată.
O rundă de discuţii pe marginea Planului de acţiuni subsumat Parteneriatului Strategic dintre România şi Republica Turcia, în vederea agreării formei finale şi semnării acestuia într-un viitor cât mai apropiat, a avut loc luni, în timpul întâlnirii dintre secretarul de stat pentru afaceri europene Luminiţa Odobescu cu ambasadorul Hasan Göğüş, subsecretar de stat pentru afaceri europene din MAE turc.
http://karadeniz-press.ro/kara/parteneriat-strategic-romania-turcia-o-noua-runda-de-discutii/
Discuţiile au vizat în special segmentele privind dialogul politico-diplomatic, cooperarea economică şi în domeniul energetic, cooperarea regională, în domeniul afacerilor europene şi de securitate între cele două ţări. Cu acest prilej, ambele părţi au salutat nivelul excelent al relaţiilor bilaterale româno-turce şi au exprimat interesul comun în vederea consolidării acestora, prin promovarea unor ample proiecte sectoriale. A fost salutat nivelul foarte bun al cooperării economice dintre cele două ţări, Turcia fiind al 5-lea partener economic al României la nivel global şi primul din afara UE, şi potenţialul investiţional existent între cei doi parteneri.
Partea română a adus în atenţieşi o serie de aspecte a căror soluţionare ar avea impact pozitiv asupra dezvoltării în continuare a schimburilor comerciale între cele două ţări. Astfel, a abordat problema restricţiilor aplicate de autorităţile turce la exportul, respectiv tranzitul de animale vii şi unele produse din carne din România, exprimând speranţa că partea turcă va lua decizia de eliminare a acestor restricţii într-un viitor cât mai apropiat.
Întrevederea a prilejuit şi un schimb de opinii privind perspectiva europeană a Turciei, fiind reconfirmat sprijinul concret acordat de România în procesul de aderare a Turciei la UE şi avansarea procesului de negociere. Cu această ocazie, au fost abordate şi o serie de teme de actualitate de pe agenda regională şi situaţia din Balcanii de Vest, cele două părţi împărtăşind viziuni similare privind stabilitatea şi securitatea în regiune.
O axa Varsovia-Bucuresti-Ankara ii ideala ca sa opreasca expansiunea rusnacilor in balcani, oricum avem 3 cai troieni in aceasta zona care fac jocurile rusilor: bulgaria, ungaria si serbia. Avem nevoie ca de aer de-un parteneriat strategic cu Turcia, noi ii ajutam pe turcaleti sa intre in UE, adica sa punem o vorba buna pt ei ca mai mult nu avem ce face, iar turcaletii sa-i convinga pe gagauzi ca intregrarea Republicii Moldova in UE sau unirea cu Romania ii in avantajul lor, iar militar Turcia ii de departe un adversar de temut pt rusnaci, odata pus in functiune scutul anti racheta si anihilarea rachetelor nucleare rusesti, turcaletii ar cam matura pe jos cu rusnacii intr-un eventual conflict.
Ar trebui sa se ingrijoreze cineva cand vine vorba de bulgari, sarbi sau unguri?
Chiar nu merita atentia.
Dar cu turcii si polonezii ar fi bine sa discutam mai des.
Ungurii, sarbii sau bulgarii la prima ocazie cand vor putea ne vor infige un cutit in spate, poate chiar un palosh sau iatagan, trebuie sa fim cu ochii pe ei ca pe butelie, o axa puternica Varsovia-Bucuresti-Ankara ar oprii influenta ruseasca in balcani iar Marea Neagra nu ar mai fi un lac rusesc.
Axa propusa de tine va transforma Romania si UE (daca turcaletii sunt acceptati) in pasalac turcesc! Turcaletii trebuie tinuti cat mai departe daca nu vrem sa fim contaminati de ciuma verde!
„Oprescu a discutat cu primarul Ankarei despre construirea unei moschei la Bucuresti”
http://www.ziare.com/sorin-oprescu/primar-general/oprescu-a-discutat-cu-primarul-ankarei-despre-construirea-unei-moschei-la-bucuresti-1166270
Dubioasa treaba cu “maturation” pe jos….6 ani dupa comentariul asta s a demonstrate ca Turcia este un gigant cu picioare de lut….dupa experienta fin Syria cu YPG…?
PS ….superb articolul..?
Despre canalul Bastroe se ma stie ceva? l-au terminat ucrainienii? se navigheaza pe el? il intretin? stiu ca se punea problema colmatarii canalului cu aluviuni aduse de dunare si trebuia intretinut tot timpul…care are ceva noutati despre canal?
Mai nimic, ca au intrat si ei in criza si lucrarile se tot lungesc. Romania a ramas cu plangerea.
Limba rusa la un pas de a deveni limba oficiala in Ucraina. Pe cand cea romana va putea fi folosita in administratia regionala, acolo unde romanii trec de 10%, conform legii?
http://www.napocanews.ro/2012/05/bataie-in-parlamentul-ucrainean-din-cauza-unui-proiect-de-lege-privind-statutul-limbii-ruse-cel-putin-un-deputat-a-ajuns-la-spital.html
„Cel puţin un deputat a fost transportat la spital în urma violenţelor din Parlamentul ucrainean dintre câteva zeci de deputaţi pro-putere şi din opoziţie cauzate de un proiect de lege privind statutul limbii ruse în ţară, a constatat un jurnalist AFP.
Bătaie în Parlamentul ucrainean din cauza unui proiect de lege privind statutul limbii ruse. Cel puţin un deputat a ajuns la spital (Imagine: Arhiva Medaifax Foto/AFP). Zeci de membri ai opoziţiei au blocat mai întâi tribuna parlamentară încercând să împiedice adoptarea acestui proiect de lege pregătit de parlamentarii puterii.
Textul sporeşte drepturile de utilizare oficială a limbii ruse în ţară, ceea ce înseamnă de fapt, conform opoziţiei, că i se acordă statutul de a doua limbă a statului, pe lângă ucraineană, chiar dacă formal nu este autorizată.”
Romania reseteaza relatiile cu Ucraina
http://karadeniz-press.ro/kara/romania-reseteaza-relatiile-cu-ucraina/
Oare cum va afecta acest demers relatiile Ucrainei cu NATO si Romania, mai ales ca Timosenko a fost printre cei care au incercat din rasputeri desfiintarea drepturilor comunitatii romanesti din Ucraina:
http://karadeniz-press.ro/kara/cazul-timosenko-sua-ar-putea-sa-si-retraga-ambasadorul/
Comisia pentru afaceri externe a Senatului SUA are în examinare un proiect de rezoluţie prin care solicită Departamentului de Stat retragerea ambasadorului american la Kiev.
De asemenea, cere să se întrerupă activitatea misiunii diplomatice americane în Ucraina până la eliberarea din închisoare a fostului premier ucrainean Iulia Timoşenko. Proiectul, iniţiat de senatorul James Inhofe, propune totodată ca preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici, procurorul general Viktor Pşonka, precum şi alţi demnitari ucraineni responsabili de încarcerarea Iuliei Timoşenko să fie declaraţi persona non grata în SUA.
Acelaşi proiect solicită Alianţei Nord-Atlantice să-şi suspende acţiunile în cadrul tuturor acordurilor de cooperare cu Kievul până la punerea în libertate a opozantei ucrainene, iar OSCE să nu recunoască preşedinţia ucraineană a organizaţiei prevăzută pentru 2013. Proiectul de rezoluţie subliniază că “Senatul SUA condamnă acţiunile administraţiei preşedintelui Ianukovici vizând încarcerarea motivată politic a fostului premier” şi face apel la “eliberarea imediată” a Iuliei Timoşenko, avându-se în vederea starea ei de sănătate.
Interesul Romaniei ii ca Ucraina sa intre in UE sau macar sa aiba statut de candidat la UE iar calitatea de membru al UE se obtine doar respectand drepturile minoritatilor, acelasi interes l-am avut si cu Serbia si ai vazut ca i-am tinut in sah pana au semnat protocolul privind minoritatile…numai ca Ucraina nu cred sa intre vreodata in UE in configuratia actuala, pt asta trebuie sa semneze un tratat cu Rusia de recunoastere a granitelor iar odata cu asta Rusia o sa piarda pe veci Crimeea si teritoriile de la estul Ucrainei care au apartinut Rusiei, nu cred ca vor renunta vreodata rusnacii la aceste teritorii…daca ucraina o sa devina o polonie adica un adversar al rusiei atunci se va lasa cu mare razboi.
GEOPOLITICĂCâţi români au mai rămas în Ucraina
http://www.timpul.md/articol/cati-romani-au-mai-ramas-in-ucraina-34037.html
„Înaintea recensământului din Ucraina ce va avea loc în 2013, autorităţile române încearcă să convingă populaţia moldovenească din regiunea Cernăuţi să-şi schimbe identitatea naţională în cea românească”, se arată în declaraţia Asociaţiei naţional-culturale a moldovenilor din Ucraina, semnată de preşedintele acesteia Anatol Fetescu şi „alţi lideri” de organizaţii culturale moldoveneşti din Bucovina. Aceştia mai susţin în declaraţia lor că „Bucureştiul duce o campanie flagrantă de antimoldovenism, xenofobie şi o politică discriminatorie faţă de moldovenii din Ucraina”. „Recent, acest lucru a implicat nu numai oficiali de rang înalt din România, dar chiar şi reprezentanţii oficiali ai RM”, se spune în declaraţie, făcând referire la Radu Cosma, directorul din cadrul Departamentului Românii de pretutindeni şi la parlamentarul Ion Hadârcă.
Pe de altă parte, românii rămaşi pe partea Ucrainei, în urma schimbării frontierelor, spun că sunt obosiţi de atâta propagandă moldovenistă, care nu face altceva decât să le întunece minţile, să-i facă să uite că sunt cetăţeni români, ci a unui stat, care în 1940 i-a rupt forţat de la propria patrie. „Noi, comunitatea românească din sudul Basarabiei, ne pomenim uitaţi cu desăvârşire, rămaşi în urmă de carul istoriei.
Pe aceeasi linie:
http://karadeniz-press.ro/kara/presa-din-ucraina-bucurestiul-fabrica-romani/
Obiectivul Bucureştiului de a creşte numărul cetăţenilor români până la 20% din populaţia regiunii ucrainene Cernăuţi provoacă îngrijorare în rândul ucrainenilor şi moldovenilor din această parte a Ucrainei – transmite postul ucrainean de televiziune TSN.
Sunt deja şase luni de când, în satele moldoveneşti din Nordul Bucovinei, emisarii străini (români, n.red) îndeamnă localnicii ca, în timpul următorului recensământ al populaţiei, să se declare români – subliniază sursa, atrăgând atenţia că locuitorii regiunii Cernăuţi sunt convinşi să îşi schimbe identitatea naţională mai ales prin intermediul obţinerii cetăţeniei române, care le oferă posibilitatea să călătorească fără viză în ţările Uniunii Europene. Potrivit TSN, populaţia din mediul rural consideră românizarea un lucru benefic, transmite Rador. “Nu va mai fi nevoie să dăm 5.000 de euro pentru a merge în Italia” – susţin unii oameni, obişnuiţi să călătorească în Europa pentru a-şi căuta un loc de muncă. Aceştia recunosc că, de dragul obţinerii unui paşaport european, sunt dispuşi să se declare români la următorul recensământ din Ucraina.
Localnicii mai susţin că în satele de frontieră o treime din populaţie sunt deja cetăţeni ai României, iar anunţurile privind obţinerea paşapoartelor româneşti pot fi văzute zilnic pe gardurile şi panourile din ţinut – menţionează postul de televiziune, apreciind că în regiunea Cernăuţi locuiesc aproximativ un milion de oameni, cei mai mulţi dintre aceştia fiind ucraineni (75%), români (12%) şi moldoveni (7%). “Cu toate acestea, în documentele oficiale ale Bucureştiului se arată că în Nordul Bucovinei peste 20% din populaţie sunt români. Aritmetica este simplă: etnicii moldoveni au fost trecuţi drept români odată cu românizarea şcolilor moldoveneşti. Mai mult, Bucureştiul încă nu poate accepta pierderea României Mari – la Forumul Internaţional al Românilor de anul trecut, chiar fostul premier Emil Boc a făcut în mod deschis afirmaţii privind pretenţiile etnice referitoare la ţările vecine”.
Bucureştiul susţine că românii din străinătate trebuie să fie recunoscuţi drept etnici români, indiferent de faptul că aceştia poartă denumirile istorice de moldoveni, aromâni, istroromâni sau vlahi. Drept răspuns la toate acestea, societăţile moldoveneşti din regiunea Cernăuţi au transmis autorităţilor UE şi Ucrainei mai multe plângeri, în care susţin că, sub pretextul diferitor activităţi, în satele din Nordul Bucovinei chiar se duce o politică xenofobă de eradicare a etniei moldoveneşti” – notează TSN.
Asa ne trebuie , la 4 ani votam tot felul de gunoaie ( dupa 4 ani ii votam pe aia pe care i am aruncat inainte … ) , israelieni pentru o punga de gaz trimit armata in Cipru , bot in bot cu a turciei , daca cineva casca gura referitor la „victimele” lor din al doilea razboi mondial sar in sus , noi nu suntem instare sa ne aparam milioanele de romani din afara tarii si sa ne luam inapoi ce-ii al nostru ……… oare cand ne trezim ?!?!
ce minciuni gogonate baga ucrainienii, o parte din ei, auzi la ei sa cedam transnistria…ok, cedam transnistria dar dati-ne bucovina de nord si buceagul inapoi 🙂
Deputatul ucrainean Taras Cernovol este de parere ca Romania ar putea renunta la planul de alipire a Moldovei, dar nu in totalitate. El crede ca strategia s-a schimbat: Bucurestiul a incetat sa mai spere in reintregirea teritoriala a Moldovei. „De curand, serviciile speciale romanesti au demarat o activitate aparent stranie in Transnistria – ele incita, practic, populatia locala impotriva Chisinuaului, impingandu-i spre o apropiere de Rusia. Acest lucru poate fi interpretat drept o intretinere a sentimentelor separatiste, cu scopul de a rezolva conflictul printr-o rupere definitiva. Probabil ca, pierzand speranta ca Transnistria va putea fi adaptata, romanii au decis sa renunte la acest nod gordian, pentru a se putea ocupa de Moldova?”, s-a intrebat, retoric, parlamentarul ucrainean.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12390014-nezavisimaia-gazeta-romania-mare-poate-trai-fara-transnistria-serviciile-speciale-romanesti-demarat-activitate-aparent-stranie-transnistria-incita-populatia-locala-impotriva-chisinuaului-deputat-ucrai.htm
Ministerul Afacerilor Externe de la Kiev este îngrijorat de campania de discreditare a Ucrainei lansată de mass-media din Marea Britanie, relateaza agenţia de presă UNIAN, citată de KARADENIZ PRESS.
http://karadeniz-press.ro/kara/marea-britanie-atacata-diplomatic-de-ucraina/
„Ministerul Afacerilor Externe ia act cu îngrijorare de campania de discreditare a Ucrainei desfăşurată în unele mijloace de informare britanice, care susţin că în Ucraina ar exista atitudini rasiste. Credem că acest lucru este total inacceptabil şi nu respectă faptele şi realităţile”, a declarat purtătorul de cuvânt al ministerului, Oleg Voloşin.
Reacția ministerului ucrainean vine după ce in data de 28 mai 2012 fostul internaţional englez Sol Campbell a declarat în cadrul emisiunii „Panorama” de la BBC că „desfăşurarea Campionatului European de Fotbal din 2012 în Ucraina şi Polonia este o mare greşeală, deoarece în aceste ţări există multe cazuri de rasism şi violenţă în fotbal”.
englezii care au inventat violenta in fotbal ne tin acum lectii de morala, sa ne aducem aminte doar de cazul politistului german injunghiat de suporterii britanici…Ucraina vad ca are ‘curaj’ sa reactioneze pe cand Romania in timp ce erau prezentate episoade intregi cu copiii orfani tacea malc.
Fondul Monetar International (FMI) nu intenţionează, deocamdată, să reînnoiască programul de cooperare cu Ucraina şi aşteaptă cu interes punerea în aplicare a angajamentelor anterioare, în special privind majorarea tarifelor la gaze pentru populaţie, a declarat purtătorul de cuvânt al Fondului, Gerry Rice, după negocierile între ministrul ucrainean al Finanţelor, Iurii Kolobov, şi directorul general adjunct al FMI, David Lipton. „Domnul Lipton a anunţat acţiunile care ar trebui întreprinse pentru ca obiectivele programului să fie îndeplinite, inclusiv consolidarea fiscală sau reforma domeniului energetic şi a sectorului financiar”, a subliniat Rice.
http://karadeniz-press.ro/kara/ucraina-amanata-de-fmi/
http://karadeniz-press.ro/kara/varsovia-integrarea-europeana-a-ucrainei-sub-semnul-intrebarii/
Legea privind politica lingvistică a fost adoptată marţi, 3 iulie, în a doua lectură de Rada Supremă a Ucrainei. Legea iniţiată de reprezentanţii puterii prevede că limba de stat este ucraineana, iar, conform Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, în categoria limbilor regionale sau minoritare intră următoarele 18 limbi: rusa, belarusa, bulgara, armeana, găgăuza, idiş, tătaro-crimeeana, moldoveneasca, germana, greaca, poloneza, rromani (ţigăneasca), româna, slovaca, maghiara, ruteana şi dialectele karaim şi crâmceac, scrie arena.md, preluata de Romanian Global News.
http://rgnpress.ro/rgn_12/categorii/politic/6177-legea-care-prevede-ca-romana-i-moldoveneasca-sunt-doua-limbi-diferite-in-ucraina-a-fost-adoptata-de-rada-suprema.html
Info Prut: Statutul limbii române în Cernăuţi, după intrarea în vigoare a legii privind principiile politicii lingvistice
Luni, 03 Septembrie 2012 Cernauti, Nordul Bucovinei, Ucraina/Romanian Global News
http://rgnpress.ro/rgn_12/categorii/economic–social/6737-info-prut-statutul-limbii-romane-in-cernui-dup-intrarea-in-vigoare-a-legii-privind-principiile-politicii-lingvistice.html#Scene_1
Parlamentarul ucrainean de etnie română Ion Popescu, membru al Partidului Regiunilor şi vicepreşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, susţine că noua lege ucraineană privind principiile politicii lingvistice garantează minorităţilor naţionale din Ucraina dreptul de a-şi folosi limba maternă, inclusiv limba română în cazul românilor din regiunea Cernăuţi, informează Interfax-Ucraina.
“Această lege, care a intrat în vigoare odată cu semnarea ei de către preşedintele ţării, a început să fie implementată în unele regiuni ale Ucrainei. De exemplu, în regiunea Cernăuţi, Consiliul Raional Herţa a decis deja să pună în aplicare legea respectivă, formând un grup de lucru care să studieze posibilităţile de utilizare a normelor acestei noi legi” – a explicat Ion Popescu. Parlamentarul a subliniat, totodată, că toţi primarii din localităţile aflate în raionul Herţa cunosc limba română şi că în fiecare localitate din acest raion există şcoli cu predare în limba română. În plus, Popescu a remacat că în şcolile cu predare în limba ucraineană din raionul Herţa, trebuie să fie introdusă şi studierea limbii române. “Astfel, în ceea ce priveşte accesul la educaţie în limba română, nu este nevoie de resurse suplimentare pentru implementarea legii privind principiile politicii lingvistice. În alte raioane din regiunea Cernăuţi unde localităţile sunt dens populate de vorbitori de limba română, în viitorul apropiat vor fi înfiinţate grupuri de lucru pentru a studia situaţia” – a precizat parlamentarul.
Ion Popescu a anunţat, pe data de 17 august, că românii din ţara vecină vor lua o decizie cu privire la punerea în aplicare a noii legi a limbilor minoritare şi regionale numai în urma unei dispoziţii venite din partea Guvernului, care să facă referire la mecanismele de aplicare a acestei legi. Deputatul, care este şi preşedinte al Uniunii Interregionale “Comunitatea românească din Ucraina”, a menţionat atunci că în dispoziţia Executivului ucrainean, care ar urma să apară abia după alegerile parlamentare de la sfârşitul lunii octombrie, ar trebui menţionată, în special, provenienţa resurselor bugetare cu care noua lege va fi pusă în aplicare (fonduri locale, raionale, regionale sau de stat).
Deşi, potrivit Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, comunitatea românească din Ucraina (în special din regiunile Odesa, Cernăuţi şi Transcarpatia) reprezintă a treia etnie a ţării după numărul de locuitori, numărând circa 410.000 de persoane, datele de la recensământul ucrainean din 2001 arată că “pe teritoriul Ucrainei locuiesc doar 151.000 de etnici români, reprezentând doar 0,3% din populaţia ţării şi fiind abia a şaptea minoritate etnică din această ţară. La ultimul recensământ, 92% dintre cei care s-au declarat etnici români au recunoscut că limba lor maternă este româna, 6% – ucraineana şi 1,5% – rusa.
Legea cu privire la principiile politicii lingvistice în Ucraina permite utilizarea oficială a limbilor regionale în activitatea administraţiei publice locale, în cazul în care 10% din totalul populaţiei dintr-un teritoriu este vorbitoare a unei limbi minoritare. Potrivit noii legi, în contextul normelor Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, măsurile pentru utilizarea acestora pe teritoriul Ucrainei vizează un număr de 18 limbi: rusa, belarusa, bulgara, armeana, găgăuza, idiş, tătaro-crimeeana, moldoveneasca, germana, greaca modernă, poloneza, rroma (ţigăneasca), româna, slovaca, maghiara, ruteana şi dialectele karaim şi crâmceac. Limba regională sau minoritară urmează să fie folosită în teritoriu în activitatea autorităţilor locale de stat, a administraţiilor locale şi va fi aplicată în instituţiile de învăţământ şi în alte sfere ale vieţii sociale. Documentul stabileşte că actele organelor supreme ale puterii de stat sunt adoptate în limba ucraineană şi publicate oficial în limba de stat, rusă şi în alte limbi regionale sau minoritare. Orice informaţie despre posesorul unui act de identitate sau alt document care îl înlocuieşte este emis în limba ucraineană şi în una dintre limbi regionale sau minoritare. Proiectul de lege a fost adoptat de către Rada Supremă pe data de 3 iulie 2012 şi a fost semnat de preşedintele Viktor Ianukovici pe 8 august. În aceeaşi zi, partidele de opoziţie au declanşat mai multe proteste în Ucraina, acestea susţinând că legea este una anti-ucraineană şi că, prin acest demers se doreşte, de fapt, ca limbii ruse să i se acorde statut de a doua limbă de stat, pe lângă ucraineană.
Între timp, grupul de lucru înfiinţat de preşedintele Viktor Ianukovici pentru examinarea şi, dacă este cazul, amendarea noii legi, a elaborat o nouă variantă a documentului, care nu mai prevede un statut regional pentru limbile minorităţilor, ci sugerează doar măsuri de protecție a acestora, în cazul în care într-un anumit teritoriu locuiesc cel puțin 30% vorbitori ai unei limbi minoritare. Acest grup de lucru a fost creat prin ordinul preşedintelui Viktor Ianukovici, la 8 august, după semnarea legii privind principiile politicii lingvistice şi este condus de vicepremierul şi ministrul sănătăţii, Raisa Bohatiriova. Grupul este format din 42 de membri, care au fost împărţiţi în două echipe, conduse de fostul președinte ucrainean Leonid Kravciuk și de rectorul Universității Naționale “Taras Şevcenko”, Leonid Guberski.
Autor: Horia Ivanciuc, pentru InfoPrut
Amenintare cu revolte in Ucraina:
http://www.ziuaveche.ro/international/externe/iulia-timosenko-ameninta-cu-o-revolutie-violenta-in-ucraina-118091.html
Preşedintele Comisiei pentru relaţii ucraineano-române, Serhi Deev, e de părere că NATO Nordul Bucovinei (regiunea Cernăuţi) drept o posibilă zonă de conflict armat pe care România ca stat membru NATO ar putea să o anexeze.
Plan demascat: Ucrainienii se tem că România va anexa Nordul Bucovinei
Secretarul Congresului Civil-Constituţional Ucrainean, preşedintele Comisiei pentru relaţii ucraineano-române, Serhi Deev, a anunţat că la summitul NATO de la Chicago, Bucovina a fost recută pe lista cu posibile zone de conflict militar. El a precizat, potrivit Rador, că „Se fac pregătiri pentru anexarea Bucovinei de Nord, sub pretextul reîntregirii Sudului şi a Nordului Bucovinei. Acest lucru se va întâmpla în timpul următoarei crize politice din Ucraina, va fi un proces foarte rapid şi puţin dureros.”
Serhi Deev a menţionat că „În săptămâna următoare anexării, românii din regiune vor organiza un referendum, în care marea majoritate a cetăţenilor, având şi paşaport ucrainean, şi românesc, vor susţine unirea cu Bucovina, astfel încât aceasta să revină în graniţele sale de până în anul 1940”. Preşedintele Comisiei pentru relaţii ucraineano-române a afirmat că în cazul în care acest scenariu va fi pus în practică, „România este stat membru al NATO şi, în consecinţă, orice acţiune de răspuns împotriva României va atinge întreaga Alianţă Nord-Atlantică” .
Macar de-ar fi adevarat, ar fi prea frumos !
Sau poate ar trebui sa-i scapam odata de teama asta, sa nu se mai chinuie atat de mult cu propaganda tot felul de „lideri de opinie”si oficiali ucraineni 🙂
http://www.ziuaveche.ro/international/geopolitica/plan-demascat-ucrainienii-se-tem-ca-romania-va-anexa-nordul-bucovinei-119014.html
CCi
Cine urmareste un pic politica externa poloneza, realizeaza ca articolul nu contine basme. Faptul ca Varsovia nu mai stie ce sa faca ca sa castige o alianta militara cu Bucurestiul,nu este o noutate. Polonia doreste cu orice pret recuperarea teritorilor pierdute. Romania se afla in aceeasi galeata si mai apare si problema Unificarii cu R.M. Din punct de vedere militar Polonia ar desfigura usor Ucraina, dar este teama ca Moscova va interveni. Daca paralel apare in joc Romania si R.Moldova pentru a isi recupera teritoriul, Moscova nu va internevi in favoarea Ucrainei. Moscova nu isi permite 3 fronturi. (Posibil si 4 fronturi, daca am socoti si interventia paramilitara a minoritatii romane din Ucraina)
Subiectul articolului dar si cca 90% din comentarii sunt nerealiste si nerealizabile in actualul context politic in care Romania este parte a aliantei NATO. Atata timp cat nu discutam despre vreun interes SUA in regiune probabilitatea ca Romania sa anexeze ceva este egala cu zero.
Apreciez intentia autorului de a ne oferi un istoric sau o istorie cat mai apropiata de adevara a relatiilor romano-poloneze insa sa nu uitam ca istoria nu are cum sa se repete si ca traim timpuri mult mai periculoase. Domnilor, razboiul rece va continua, acesta este scopul principal al actualelor ,,mari puteri”.
In ce sens subiectul e ne-realist?
Un echivalent astazi e parteneriatul estic, sustinut de Romania, Ucraina si Tarile Baltice in primul rand!
Nu ma prinz ce vrea articolul asta de fapt 🙂
Ce se VISEAZA relativ la 1919, vreo reeditare a momentului propice de acum aproape 100 de ani, cand ne-am unit/adunat teritoriile?
Situatia e mult schimbata acum, daca atunci imperiul tarist plus imperiul autro-ungar plus imperiul german plus imperiul otoman erau toate rupte in bot si era un vid de superputeri si majestati imperiale prin zona, acum nu mai e valabil.
Daca atunci noi eram oarece pregatiti dpdv militar ca sa securizam teritoriile (a se observa ca toate teritoriile au fost securizate militar, nu le-a cedat nimeni de bunavoie), acum suntem practic DESFIINTATI dpdv militar.
Daca suntem practic DESFIINTATI dpdv militar si vor sa cumpere 7 Piranii pana in 2022, inseamna ca nu exista nici cea mai mica intentie pt asa ceva. Noi practic n-avem armata nici ca sa securizam teritoriul actual (daca-si pune ‘cineva’ mintea sa se amuze cu noi, nu avem cu ce ne securiza spatiul aerian si maritim), dar sa mai facem incursiuni prin Ukraina 🙂
Asa ca ce asteptati de fapt, sa le primim de pomana 🙂 ?
Daca polonezii s-ar ‘baga’ si ar avea ceva successuri (asta pur ipotetic) si daca facem ‘aliante’ cu ei, ce credeti, ca vi le pun pe tava? De ce nu le-ar opri pt ei 🙂
Daca atunci eram in tabara invingatoare, acum suntem in tabara invinsilor razboiului rece si a razboiului economic care a urmat, cu o imagine execrabila prin Ioropa.
Acum americancii/NATO/mUE tropaie pe aici si noi suntem la ordin.
In plus Ukraina momentan e hunting-ground pt RUSKIES ONLY.
Polonia (ca nu e cazul sa mai vorbesc de ‘desfiintata’ Romanie) poa’ sa baleasca linistita la bucati de Ukraina pt ca o sa-si puna pohta in cui, atat timp cat Rusia nu e dezintegrata/slabita/ocupata in alta parte, n-are sanse prea mari dpdv militar, cu tot cu Leoparzii aia second hand din Germania 🙂
Iar noi nu reusim sa ni-i apropiem nici macar pe moldoveni (si aia sunt ‘oarecum’ independenti) si sa facem Unirea aia, asa ca uitati de bucati din statul ukrainian (care reintra incetisor la supt opinca sovietica).
Nu GSG9, iddea este sa fim atenti ca istoria se poate repeta si ne prinde chiar mai putin pregatiti de cat am fost ultima oara.
In al doilea rand mai trebuie retinut ca si chiar si atunci cand ai aliante si partenriate strategice, de multe ori interesul fiecaruia primeaza – a se vedea schimbarea de macaz a Poloniei privitor la Pocutia, ocupata de armata romana, dupa ce am refuzat sa ne aventuram cu ei in Ucraina.
In al 3-lea rand, ocaziile ratate se razbuna peste timp.
Asta e tot!
„Daca atunci eram in tabara invingatoare, acum suntem in tabara invinsilor razboiului rece si a razboiului economic care a urmat, cu o imagine execrabila prin Ioropa.”
De acord. Pana si multi americani ne stiu de „tigani”, asta ca sa vedem puterea mediilor de comunicare in ziua de azi. Iar nea Titus „Steal” Corlatean vrea liber la vize pentru romani si in Canada si SUA. 🙂 Iti dai seama cand se va da iama la propriu si in tarile alea ce imagine vom avea. Pana si in Japonia avem o imagine de kk (dupa o crima comisa de un roman ambasada Romaniei a primit telefoane de amenintare si cereri de expulzare a romanilor pentru ca au „ADN de criminali”! wow). Iar cine isi imagineaza ca suntem prieteni cu israelienii se inseala amarnic, si ei ne lucreaza discret la imagine pe mediile de socializare, asa mai pe la spate. Cum prind ocazia cum inteapa.
Vector
Corlatean are dreptate, asa trebuie procedat. Sper sa se si tina de cuvant si sa blocam acordul UE cu Canada daca e. La fel trebuie negociat si cu SUA. Daca te vad ca esti prea fraier cei din afara te si trateaza ca atare.
Trebuie sa actionam cu mult mai multa agresivitate si demnitate in relatiile astea internationale, inclusiv in cadrul UE.
Problema e ca nu prea avem lideri destul de capabili, marea majoritate fie sunt corupti, fie sunt incompetenti
@radu2
In principiu sunt de acord cu tine, numai ca atunci cand chiar suntem fraieri si mai suntem si cu pantalonii in jurul gleznelor chiar nu ai cum sa te porti cu demnitate. Iar agresiv chiar nu ai cum decat daca ai chef sa iei bataie. Cam 70% din exporturile noastre depind direct de investitiile straine (occidentale) si tot asa vasta majoritate a exporturilor merge pe pietele vest-europene. Nu avem cum sa-i trosnim, nu ei sunt la mana noastra. Daca facem figuri ne arunca la fel ca pe o masea stricata. Publicul lor e in mare parte deja „setat” pe atitudinea asta. La un semn….
@Vector
Nu te arunca nimeni nicaieri, nu au aruncat ei Grecia ci din contra, au bagat zeci si sute de miliarde in ea.
Mai degraba nu te mai alsa sa iesi, pentru ca asa ceva ar fi dezastruos pentru ei.
Cat despre cum suntem vazuti, e de ajuns sa vedem cum erau (si inca sunt) vazuti si polonezii sa zicem. De ex povestea cu tiganii care au mancat lebedele din Viena are un corespondent mai vechi, doar ca nu e vorba de tigani ci de polonezi, si nu e vorba de Viena ci de Londra.
Dupa cum am spus, trebuie mai multa agresivitate si demnitate si aia e. S-a mai facut ceva in directia asta, vezi reluarea legaturilor cu China, problema la noi e ca liderii pe care ii avem nu sunt capabili, ei personal nu Romania ca tara.
Sunt fie la mana unora din vest (pe motive de coruptie, adica unii sunt corupti altii corupatori, fie pentru ca au fost ajutati cu una alta la nevoie) fie sunt incompetenti.
Deci da, asa trebuie actionat, cu mult mai mult tupeu si inteligenta, inclusiv cu blocarea unor decizii UE daca e cazul, si cu reluarea si intarirea unor legaturi in afara UE, cu China de ex, si dpdv militar cu SUA si Israel, precum si o concurenta mult mai puternica la anumite produse.
Pana si legat de Schengen, eu as suprataxa orice produs german, olandez, norvegian etc, la frontiere, le-as face si probleme de tranzit pe ici pe colo.
Nu te da nimeni afara, asta vor unii sa te faca sa crezi cel mult, dar nici macar ei nu spun asa ceva, nici direct nici chiar indirect. Din contra, abia daca ai vrea sa iesi din UE ti-ar face cat mai multe probleme posibile.
Ideea e sa pastram flacara aprinsa cum se zice, sa pregatim si generatiile urmatoare intr-un anume spirit.
Cum ziceau vechii romani, „historia magistra vitae” si istoria ne invata ca orice imperiu decade la un moment dat, dupa ce isi atinge varful si limitele, si este inghitit de imperiile vecine sau daca supravietuieste, ramane din el doar o parte mult mai slaba si mai putin importanta ca putere.
Iar Rusia (sub forma URSS) si-a atins varful prin anii 1970′, acum e pe panta descendenta.
In urmatorul secol probabil va fi suficient de depasita de puteri rivale precum SUA, China si eventual UE si Japonia. Deja e depasita dpdv economic si demografic, chiar si militar cel putin de catre SUA. Inca nu suficient de mult dar este depasita. Iar intr-o suta de ani, la cum vin si ceilalti din spate va fi depasita si de astia iar distanta fata de SUA va fi mult mai mare si atunci avantajele strategice de azi (gen arsenalul nuclear) vor conta mai putin in fata unor puteri mult mai tehnologizate si cu armament mai sofisticat.
Nu trebuie decat sa asteptam si sa ne pregatim suficient pentru momentul ala, si la asta avem experienta. Unirea cu Moldova se va face oricum mai repede, in ciuda uriasei propagande rusesti (care isi mai face simtita prezenta si pe aici) si a tot felul de sicane.
Rusia ar fi avut mult mai mult de castigat daca si-ar fi recunoscut greselile si ar fi acceptat sa le rezolve.
Asa, are doar dusmani in jur, niciun prieten in lume (sau ma rog, unii cat de cat prieteni, gen Venezuela sau Cuba, si nici aia trup si suflet) si continua sa-si antagonizeze vecinii.
Ucraina e un stat artificial care nu stiu cat de mult ar putea sa mai reziste. Pentru ei ca si pentru noi cel mai bine ar fi un schimb de teritorii (o buna parte din Transnistria contra cea mai mare parte a nordului Bucovinei si Bugeacului, astea plus Basarabia urmand sa se reuneasca cu Romania).
Asa ar avea un spate solid asigurat aici si ar rezista mai usor presiunilor Rusiei.
E clar ca ucrainienii din vest si centru nu vor sa mai intre in sfera Rusiei, iar cei din sud si est par destul de impartiti.
Foarte bun articolul, si comentarile interesante
Bravo pt promovarea si mentinerea interesului pentru viitorul politic, economic, militar, cultural, stiintific etc, al romanilor
si eu cred intr-un nationalism/patriotism functional in viitor;
putem sa cooperam cu ceilalti doar in masura in care ne constientizam pe noi insine, doar daca ne recunoastem identitatea
BRAVO!
Multumesc,
Lucrurile se precipita in Ucraina si va trebui sa tinem cont si de lectiile istoriei pentru a ne pozitiona vis-a-vis de nou creata situatie de acolo.
Din harta cu procentul vorbitorilor de rusa mai mult ca sigur ne vor saluta rusii peste Dunare la Isaccea… Ori va fi razboi total (ceea ce nu cred) ori rusii in Bugeac, Transnistria si Gagauzia. Actuala RM este in mare pericol de ocupare/scindare.
Eu cred ca odata cu rusificarea ucrainei si moldovei sa pierdut adevaratul teritoriu a moldovei.Privind o harta foarte veche se vede ca Teritoriul Moldovei era de la carpati pina la bugul de sud noua insa ne este ascuns acest adevar deoarece nici romini nici rusii nu vor sa vedem adevaratul teritoriu.Cind sa studiar radacinile populatiei din stinga nistrului pina la bug ei erau moldoveni curati dar odata cu formarea ucrainei ni sa luat teritoriul dintre bug si nistru fara voia noastra oameni de acolo fiind dusi in majoritate in siberia astfel deznationalizind teritoriul .Si fiindca nu era destul ne-au luat si sudul si nordul moldovei dind ucrainei care este formata din rupturi de tari.rusii au sters acest adevar din istoria noastra dar odata si odata poporul moldovenesc se va reuni si asta foarte curind/
Va fi un razboi mare si cu rominii si cu ucrainenii.
„…Privind o harta foarte veche se vede ca Teritoriul Moldovei era de la carpati pina la bugul de sud noua insa ne este ascuns acest adevar deoarece nici romini nici rusii nu vor sa vedem adevaratul teritoriu. Cind sa studiar radacinile populatiei din stinga nistrului pina la bug ei erau moldoveni curati…”
Mdeah…”nici romini”, nu-i asa? 🙂 🙁
Mai vericule, hai cu mine peste granita, in Serbia (eu sunt craiovean), te duc de manuta la romanii/vlahii din Timocul Sarbesc (care n-au fost niciodata parte din „Romania Mare”), sa-i auzi in ce limba vorbesc!
Si apoi sa-ti dai palme dupa toata tampenia asta cu „poporul moldovenesc”.
dar daca luam teritoriul rominiei dupa marea unire teritoriul se intindea din nou pina la bug asta fiind intrun fel ne oficial
@ ilie Ba ilie de la scularie du-te ba si te-mpusca cu tot cu ”moldovenistii”tai ! Bun material de spalat pe creier au folosit rusii pe voi , vai mama voastra!
Pingback:Ciudatul război pentru independenţă al Ucrainei de la începutul secolului trecut. VIDEO « CER SI PAMANT ROMANESC
Pingback:„Martea neagra” pentru scolile minoritatilor din Ucraina - Romania Military
De recitit…