XB-1 si alte noutati

Demonstratorul XB-1 si aeronava finala

Aduce a F-5 Tiger, insa este vorba de un concept civil finantat doar din fonduri private, al carui prim demonstrator, denumit XB-1 Baby Boom, ar trebui sa isi ia zborul inainte de sfarsitul acestui an. Demonstratorul companiei Centennial/ Boom Technology, prezentat in noiembrie 2016 pe aeroportul din Denver, va folosi ca si banc de teste scara 1:3 pentru o aeronava supersonica de pasageri de dimensiuni mai mari.

Motorul turbofan GE J85-21, fara postcombustie

Aeronava biloc de teste XB-1, cu o lungime de 20,73m, o anvergura de 5,18m si o masa maxima la decolare de 6124kg este construita la nivel de structura din fibra de carbon compozita si va fi impins pana la viteze de Mach 2,2 de catre 3 motoare General Electric J85-21 turbofan de 15,6kN fiecare (aceleasi cu ale T-38 Talon) amplasate doua sub aripi si unul la baza derivei verticale, cu carenaje de priza de aer in partea frontala. Diferenta majora fata de Talon, este ca daca primul putea folosi postcombustia si trebuia sa poata executa si manevre de lupta, XB-1 este optimizat pentru zborul supersonic in linie dreapta fara a folosi postcombustie, adica supercroaziera.

Demonstrator XB-1

Formele conceptelor, alaturi de comenzile de zbor si avionica au fost definite dupa peste 1000 de teste de tunel aerodinamic simulat. La conceptie a lucrat o mica echipa de experti care include ingineri de aeronautica si propulsie de la NASA, SpaceX, Pratt & Whitney, Lockheed Martin, Boeing, si filiala Northrop Grumman, Scaled Composite.
Autonomia de zbor prevazuta pentru XB-1 este de 1850km, dar la aeronava de pasageri finala aceasta va fi de cateva ori mai mare, obiectivul fiind de a inlocui cu succes Concorde (la mai bine de un deceniu de la pensionarea sa), la un cost mult inferior. Primul zbor al prototipului XB-1 este asteptat pana la sfarsitul lui 2017, testele de zbor subsonic urmand a fi efectuate la Denver iar cele supersonice la baza aeriana Edwards, in colaborare cu Virgin Galactic.

Aeronava de pasageri desemnata ca tinta finala a programului prin 2023, va avea o anvergura de 18,29m, o lungime a fuselajului de 51,82m, putand acomoda 2 piloti, 4 membri ai echipajului si 45-55 pasageri deserviti de 2 grupuri sanitare. Distanta de zbor ar trebui sa ajunga la 8330km iar altitudinea maxima spre 18000m. Exista perspective pentru o prima comanda locala de 10 aeronave chiar din partea Virgin Galactic, alte 15 putand fi livrate unui operator european, comenzile totalizand 2 mld.$. Se estimeaza ca aproximativ 500 de rute aeriene ar putea fi deservite de o astfel de aeronava supersonica.
Pe langa mostenirea lasata pe piata civila descrisa mai sus, F-5/T-38 se pare ca au si un urmas militar – Northrop Grumman Model 400 (da, acelasi constructor ca si F-5) pentru competitia TX, ulterior retras din cursa:


Familia F-5/T38 – F20 – N400NT

Si sa continuam cu cateva mici anunturi de pe segmentul militar al fighter-trainer-elor compacte…

Ucrainenii se lauda cu 2 programe de dezvoltare care sa foloseasca motoarele Ivchenko-Progress ale Motor Sich :
– primul pentru un avion de antrenament si atac usor, de fapt acel L-15 chinezesc déjà echipat cu motoare ucrainene, care trebuia produs sub licenta.

LBL- versiunea «MIG-29 »

– iar al doilea, denumit LBL (adica Legkiy Boiviy Litak /“Lightweight Combat Aircraft”) un bimotor echipat cu motoarele AI-322F (tractiune 41.19 kN,uscat/ 82.2 kN postcombustie, FADEC si o masa de 560 kg), concept ale carui linii amintesc de ceva intre MIG-29 si L-15, avionica putand fi atat vestica cat si ucraineana, la alegere. Avionul va putea cara pana la 3 tone de munitii, atinge o viteza maxima de doar 1040km/h, un plafon de 14km si o raza de actiune de 780km(a se vedea si studiul de aici).

LBL V1 cu tot cu datele tehnice

LBL V2… cu aripa cu sageata inversa

Dupa cum se vedea mai sus, sunt luate in calcul doua geometrii ale aripii, ultima fiind in sageata inversata, similara cu SU-47 Berkut sau mai noul trainer SR-10, tot rusesc.

SR-10

Sincer ma intreb daca asta nu are cumva legatura si cu parcul de MIG-29 existent in dotarea ucrainenilor, care ar dori sa le schimbe motoarele rusesti cu unele autohtone, si cu vizitele facute inclusiv la noi pentru a inspecta MIG-29 stocate. Explicatia ar putea fi ca noul proiect va modifica o platforma MIG-29 existenta iar o parte insemnata din proiect se va putea aplica si ca si kit de modernizare la MIG-29 existente (in fine, e o speculatie a mea).

Schema motorului AI-322

Iar daca tot mentionam motorul AI-322F, o ruda a acestuia, AI-222-28F, era specificat si in intentia de colaborare pentru trainerul Grot 2 polonez, in timp ce «stramosul » AI-222-25F era instalat pe trainerul Hongdu Aviation L-15. Daca punem datele acestea cap la cap, de fapt ar insemna ca ucrainenii nu ar mai produce L-15 ci un hibrid propriu, mai apropiat de MIG-29 si probabil vor incerca sa-si repuna in uz parcul de MIG-29 decimat nu atat de razboiul din Donbas (cele din Crimeea capturate de rusi au fost returnate Ucrainei), cat de lipsa pieselor de schimb in special pentru motoare. Ungurii au si ei in stoc 24 de aeronave MIG-29 (si 21 de motoare de rezerva), o parte fiind trecute prin revizie, pe care au incercat sa le vanda in 2013 la un prêt de plecare de 41 mil.$ (cam 2 mil. $/aparat), iar moldovenii par sa mai aibe 6 aparate care au fost si ele trecute prin revizie la ucraineni, ca sa nu-i mai mentionam pe bulgari, slovaci sau sarbi care inca au aparate active. Deci cel putin teoretic, ar exista o mica piata pentru o modernizare ucraineana care sa inlocuiasca chiar veriga slaba, motorul, cu unul mai modern si mai fiabil, care ar reduce si costurile de exploatare.

Si ca si ultima stire, tot pe zona trainerelor militare, iata ca si Taiwan a anuntat pe 7 februarie ca doreste sa construiasca, implicand National Chung-Shan Institute of Science and Technology (CSIST) in colaborare cu AIDC (Aerospace Industrial Development Corporation), un nou avion de antrenament si atac usor « XT-5 Blue Magpie », refolosind experienta si o parte din componentele AIDC IDF fighter/F-CK-1.

XT-5 Blue Magpie

Contractul, vizand 66 de aparate si valorand 2,2 mlD. $, a fost semnat in prezenta presedintelui taiwanez intre Gen. Shen Yi-ming si presedintele CSIST, Chang Guan-chung, prototipul fiind planificat pentru 2019 iar productia de serie pentru 2020-2028.
Taiwanezii doresc sa inlocuiasca flota de F-5E/F invechite si cea de aeronave de scoala AT-3A si initial au evaluat oferta de aeronave existente, care ar putea fi construite local sub licenta, ajungand chiar sa semneze un memorandum de 2,1mil.$ in 2014 cu Alenia/Finmecanica pentru constructia locala a 66 de aeronave M-346 Master echipate cu motoare Honeywell F124 aflate déjà in productie in Taiwan de catre AIDC.

Tot conceptul taiwanez XAT-15… in alte culori, in 2015

Desi italienii de la Leonardo au redus pretul cu 25%, pana la urma taiwanezii s-au hotarat sa-si sprijine cercetarea aeronautica autohtona, care se cam subtiase in ultimii 30 de ani, dupa crearea F-CK-1 Ching-Kuo majoritatea colectivului de atunci fie pensionandu-se fie reorientandu-se, iar specialistii tineri cautandu-si de lucru in strainatate sau pentru companii straine.

Marius Zgureanu

Surse:
https://stailker.dreamwidth.org/2313.html
http://www.janes.com/article/68801/ukraine-announces-plans-to-develop-new-fighter
http://www.altair.com.pl/news/view?news_id=21570
http://www.altair.com.pl/news/view?news_id=20877
http://www.popularmechanics.com/flight/a23892/boom-demonstrator-jet-commercial-supersonic-flight/
http://www.ainonline.com/aviation-news/defense/2017-02-16/taiwan-confirms-indigenous-jet-trainer-development

14 comentarii:

  1. sunt curios care va fi costul biletelor la proiectul civil. daca reusesc sa nu fie mult mai mare decat la avioanele clasice au viitorul asigurat. la ora actuala zborurile de lunga durata dureaza prea mult. aici e o piata potentiala maricica.
    asteptam cu interes 🙂

    • pai asta e si ideea, nefolosind postcombustie, motoare mai usoare si consum mai mic… inclusiv la decolare si regim de tranzitie.

      Daca imi aduc eu bine aminte, nici Concorde nu folosea postcombustie odata ajuns la plafon si viteza de croaziera… dar consuma in draci in restul regimurilor.

    • capatu satului

      sa speram ca vor reusi ce si-au propus la costu estimat si sa nu ajunga la accidente nefericite ca si costu de vanzare al f35,
      ar insemna ca industria americana are capacitatea de a fi prima intr-un domeniu de varf: trasportu supersonic de pasageri

      la mintea mea, pana la Concorde si rusescu Tu 144 este drum lung,
      rusescul a a fost cel mai mare = 144 pasageri
      Concorde fost singuru rentabil,
      toate astea au fost precedate de XB 70 care era cel mai puternic si cel mai rapid + 3 Mach, 6 motoare

      este interesant faptu ca studiile aparute cu ceva timp în urma vorbeau despre faptu ca un transport supersonic de pasageri pt. a fi rentabil presupune un aparat cu un numar mare de pasageri – in jur de 300 sau mai mult
      in acest sens a existat proiectu TU 244
      pt. o viziune diferita exista programu Aerion SBJ care ar trebui sa scota si ei un produs pana la sfarsitu anului 2017 sau inceputu lui 2018

      programu asta seamana intrucatva cu programu rusescului suhoi si variantele sale golfstream s21, sau cel în colaborare cu italienii

  2. Interesante proiectele ucrainienilor. Au motor si asta este un lucru bun. De asemenea, imbucurator ca au proiecte pe hartie …

    • proiecte au multe… insa faptul ca nu se mai aude de L-15, inseamna ca nu au bani de licenta si incearca sa incropeasca ceva local, tragand si de timp, ca poate or avea bani peste cativa ani.

    • Mie un program de repunere pe picioare si modernizare a flotei existente: MIG-29, SU-27 si SU-25 mi s-ar parea mai interesant si mai ieftin, mai ales ca la SU-25 lucreaza si georgienii, cu ceva ajutor israelian pe partea de avionica.

  3. 1000 de teste de tunel aerodinamic simulat pt. ca in final sa descopere ca de fapt aripa de Concorde e cea mai buna solutie , dupa care vor ajunge la concluzia ca mai bine schimba motoarele de la Concorde decat sa-si piarda timpul cu proiecte ce seamana cu variante din anii 60 , in urma carora a fost aleasa formula Concorde-ului …pur si simplu , la americani nu vad deocamdata finete in proiectarea unui supersonic commercial …n-au feelingul europenilor .
    Macar daca ar incerca solutii inedite de forma sau aripa , sa-l faca naibii triunghi zburator , discoidal sau alte d-astea ca sa iei o forma deja iconica a aripii delta si s-o uratesti nu prea-I treaba …oare ce s-o fi intamplat cu scoala de design Americana in ultima vreme ?

    Cel de 2 locuri ”baby -boom ”mai arata cum arata desi poate cam mica aripa aia ca sa incorporeze si comenzi de zbor si motoare dupa parerea mea . Poate oaresce canarduri poate ar rezolva ceva lasand aripa doar cu flaperoane

    • capatu satului

      fara suparare, feelingu europenilor este foarte nashpa,
      actualu EF/T este rezultatu unui program de dezvoltare construit in colaborare cu US, fara acest program EF nu pore se mai nastea,

      inainte de Concorde a fost XB 70 si TU 144,
      aparate mai mari cu un design un pic diferit si cu viteze aproape duble fata de Concorde,
      normal, ca nici rusii nici americanii nu se pricep,
      asa ca feelingu asta al evropenilor nu mi se pare ceva atat de deosebit,

      nu in ultimu rand, daca iti place designu de aeronave compara Boeing 747-8 cu A380 si vezi care arata mai bine,
      si designu avionului este o problema de gust,

      la mintea mea, A380 este un accident nefericit, construit exclusiv pt. a cara cati mai multi oameni,
      797 arata a altceva, ceva pt. viitor,

      tocmai pt. ca US nu au feelingu evropenilor,
      de aceea a aparut Su 47, F 22, etc,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *